Vindecare si Recuperare(2)(NI#87)
Un posibil mecanism de vindecare a depresiei
In episodul anterior despre vindecare – NI#85, am analizat relatia dintre corp, minte si constiinta, si am ajuns la concluzia ca tot ceea ce experimentam, experimentam in constiinta, care nu este altceva decat un camp de energie non-local. Si mai spuneam ca intentia mea este sa prezint un posibil mecanism prin care sa ne putem vindeca de depresie si de frica.
Dar, ca sa ne putem gandi la cum sa vindecam depresia, hai sa vedem mai intai ce este.
Depresia este o tulburare mentală caracterizată printr-o stare persistentă de tristețe, lipsă de interes sau plăcere pentru activitățile zilnice și o serie de simptome fizice și cognitive care afectează funcționarea unei persoane. Este mai mult decât o simplă stare de tristețe trecătoare și poate avea un impact profund asupra vieții de zi cu zi.
Simptome comune ale depresiei:
Emoționale: tristețe profundă, lipsa speranței, sentiment de inutilitate sau vinovăție excesivă.
Cognitive: dificultăți de concentrare, gânduri negative persistente, tendințe suicidare.
Fizice: oboseală, tulburări de somn (insomnie sau somn excesiv), modificări ale apetitului (pierderea sau creșterea în greutate).
Comportamentale: retragere socială, pierderea interesului pentru activitățile plăcute anterior, încetinire motorie sau agitație.
Cauze posibile ale depresiei:
Depresia are o etiologie complexă și poate fi cauzată de o combinație de factori:
Factori biologici – dezechilibre chimice în neurotransmițători precum serotonina, dopamina și norepinefrina.
Factori genetici – predispoziția genetică poate crește riscul de depresie.
Factori psihologici – traume, stres cronic, stiluri de gândire negativiste.
Factori sociali – izolarea socială, pierderea unei persoane dragi, probleme financiare.
Factori medicali – afecțiuni cronice (de exemplu, boli autoimune, tulburări endocrine) sau efecte secundare ale unor medicamente.
Ce povestesc eu aici mai jos este practic viziunea lui David Hawkins pe subiect, si anume ca, una din cauzele depresiei este cea de mai sus de la pct. 3 - stiluri de gandire negativiste - manifestate foarte concret in faptul ca iti plasezi sursa fericirii personale in exteriorul tau si in viitor, iar asta te baga imediat in spatiul de energie negativa dintre nivelurile 20 si 100 - Rusine si Frica, iar de acolo este foarte greu de iesit.
Care sunt adevăratele cauze ale depresiei?
Toate campurile de energie situate sub nivelul Curajului au o orientare negativă şi se intamplă foarte rar ca una dintre aceste emoţii să apară de una singură. In general, o emoţie negativă tinde să atragă după sine, intr-o oarecare măsură, alte cateva. Pe langă depresie coexistă sentimente de autoinvinovăţire, ură de sine şi devalorizare. Acestea sunt emoţii asociate nivelului deznădejdii şi disperării. Sunt, de asemenea, prezente regretele legate de trecut şi temerile privind viitorul; Foarte des se intalnesc vinovăţia şi supărarea. De multe ori se şi spune că depresia este o supărare orientată către interior.
Psihoterapia convenţională recomandă, in acest caz, să incercăm să ne autoinsuflăm energie şi să aducem la suprafaţă supărarea care insoţeşte depresia, după care să stabilim originea supărării. Vom descoperi că atat supărarea, cat şi depresia, sunt rezultatul uneia şi aceleiaşi erori comise atat in interiorul minţii, cat şi al conştiinţei. Ce greşeală putem identifica atunci cand analizăm supărarea, teama, suferinţa, apatia sau vinovăţia? Faptul că persoana respectivă işi bazează supravieţuirea pe ceva aflat in exteriorul ei. Toate campurile de energie negativă se intemeiază pe faptul că sursa fericirii este situată in exterior. Aceasta duce la vulnerabilitate şi la statutul de potenţială victimă neajutorată. A fi victimă inseamnă a percepe o cauză ca fiind exterioară propriei persoane. Aşa se face că vulnerabilitatea la depresie persistă atat timp cat considerăm că la originea fericirii personale se află ceva din afara noastră.
Vulnerabilitatea conştiinţei umane constă in a face ca fericirea să depindă de aspecte din exterior, ca, de exemplu, in situaţia in care afirmăm: „Cand voi obţine diploma universitara, voi considera că sunt un om realizat şi voi fi fericit” sau „cand mă voi muta in acel apartament”, „cand imi voi cumpăra maşina aceea”; Plasarea izvorului fericirii personale in exteriorul propriei persoane echivalează cu a ne situa intr-o postură de vulnerabilitate in faţa depresiei, a anxietăţii, a temerii şi a potenţialelor pierderi. Numai prin recunoaşterea propriei persoane ca sursă a fericirii, ca experimentatoare a existenţei, neafectată de nimic şi situată deasupra a tot ceea ce se intampla in lume, vom deveni imuni la episoadele depresive.
Nivelurile conştiinţei au fie o orientare pozitivă, fie una negativă şi se intersectează intr-un punct crucial - la nivelul 200 al Curajului - de care se trece in momentul in care spunem Adevărul. In cazul de faţă, adevărul este că „Fericirea mea nu depinde de ceva aflat in exteriorul meu. Eu şi numai eu constitui sursa fericirii mele, prin propriile decizii, prin integritatea şi intenţiile mele, precum şi prin felul in care mă văd pe mine şi privesc relaţiile cu cei din jur in raport cu evenimentele vieţii”.
Ceea ce proiectăm asupra unui lucru sau modul in care ni-l insuşim depinde de felul in care il inţelegem, ce semnificaţie ii acordăm. In sine, lucrul respectiv nu are nicio semnificaţie; el nu face decat să existe. Semnificaţia este un construct mental pe care l-am proiectat in exterior, atribuind in felul acesta o valoare unui anumit lucru. Valoarea este dată de propriile noastre sisteme de valori mentale/emoţionale care sunt proiectate asupra unui lucru din afara noastră. In consecinţă, ajungem să ne considerăm separaţi de sursa fericirii noastre.
Tratarea farmacologică a depresiei poate aduce o ameliorare temporară, dar dacă individul nu-şi modifică felul de a fi în mediul social, felul în care se consideră pe sine, modul de relaţionare cu lumea şi cu universul ori propriile aşteptări, el continuă să rămână vulnerabil. Ştim că mulţi dintre pacienţii trataţi doar cu antidepresive îşi vor reveni, pe moment, din depresia care îi afectează. Mai cunoaştem şi faptul că unele persoane suferă în mod repetat de episoade depresive în condiţiile în care nu se modifică întregul context. În lipsa înţelegerii naturii conştiinţei, vulnerabilitatea se menţine, iar cel care suferă de depresii de origine psihologică va face subiectul unor crize repetate de depresie în cursul vieţii.
Am întâlnit persoane care se împotriveau unor câştiguri mari de bani pentru că acestea contraveneau sistemului lor de valori. Apreciau traiul modest şi ar fi fost o problemă pentru ele să câştige potul cel mare la loterie. Aşa se face că o victorie, un câştig, fac ca cineva să se bucure, iar altcineva să fie cuprins de vinovăţie. De ce? Diferenţa constă în semnificaţia pe care o acordăm întâmplărilor.
Cine sau ce a creat înţelesul care a conferit acestui lucru din exteriorul nostru forţă şi semnificaţie? Noi suntem creatorii semnificaţiilor şi aceia care decidem ce înţeles să acordăm unui eveniment. Iată de ce trebuie să examinăm modul în care ne-am însuşit conştiinţa socială. Trebuie să analizăm valorile prin intermediul cărora am permis, involuntar, să fim condiţionaţi şi este cazul să ne întrebăm: „Sunt de acord cu acest lucru? Doresc să-i confer acestei întâmplări această valoare? Sunt dispus să mă situez în această poziţie de vulnerabilitate?”
Ulterior, văzând cum ne poziţionăm, înţelegem că dispunem de resursele necesare pentru a ne regrupa forţele şi pentru a ne situa viaţa într-un context diferit. Atunci când ştim că noi şi numai noi suntem cei care facem alegerile şi care deţinem puterea, ne inundă o stare de bucurie interioară. Noi suntem cei care stabilim semnificaţiile evenimentelor şi cei care acceptăm ca aceste lucruri să ne influenţeze; de aceea este absolut posibil să ne revenim din dezamăgirea, suferinţa, tristeţea şi mânia provocate de un eveniment, ba chiar să devenim indiferenţi la el şi dornici să-l analizăm şi să experimentăm din nou sinele interior.
Autovindecarea este acceptul de a ne iubi şi de a ne ierta pe noi înşine,
de a ne accepta vulnerabilitatea şi de a o considera omenească. Este capacitatea de a iubi omenescul din noi pentru slăbiciunea sa intrinsecă, pentru greşelile şi punctele sale slabe doar pentru a ne da seama că în omenescul acesta, oricât de deformată ar fi, se manifestă o inocenţă primordială şi imanentă.
Singurul lucru cert în lumea fenomenală şi în expresia acesteia este că totul se schimbă. Totul se modifică şi în contextul experienţei umane, pentru că aceasta este o experienţă a schimbării. Dacă totul se transformă şi nimic nu rămâne la fel, atunci a situa sursa propriei fericiri în exterior, în ceva ce se schimbă în permanenţă, înseamnă că nu este decât o chestiune de timp până la apariţia depresiei. În situaţia în care ne bazăm propria siguranţă pe ceva trecător, ceva care dispare, care vine şi trece sau care se schimbă, atunci suntem în permanenţă vulnerabili.
Vindecarea se manifestă în momentul în care devenim dispuşi să privim adevărul în faţă, sa ne spunem: „Din inocenţă, asemenea atâtor oameni de pe planeta aceasta, la fel ca marea lor majoritate de altfel, am crezut într-o abordare a vieţii în care în primul rând sursa fericirii era de găsit în exteriorul meu, iar în al doilea rând, ea se afla întotdeauna într-un moment din viitor”.
Sub aspect clinic, evenimentul precipitat care duce la depresie diferă adesea în funcţie de gen. Bărbaţii resimt frecvent Prezenţa lui Dumnezeu sau legătura cu Dumnezeu sub forma forţei. Cele trei atribute clasice ale lui Dumnezeu sunt omniprezenţa, omniscienţa şi omnipotenţa, astfel încât Dumnezeu este deseori experimentat în inconştientul bărbaţilor ca o conexiune la forţă. Ei sunt, de altfel, în căutarea ei şi de multe ori evenimentul precipitat care le provoacă depresia este sentimentul de separare de sursa forţei lor. Aceasta din urmă se află, de obicei, undeva în lumea exterioară, putând fi pierderea unei titulaturi, a unei afaceri sau a simbolurilor statusului care semnifică puterea; Sentimentul de separare şi de vulnerabilitate, care nu a fost vindecat cu adevărat, continuă să fie prezent. Aşa se face că banii, poziţia socială şi puterea devin obiectivele tradiţionale ale bărbaţilor.
Ajungem să ieşim din depresie ca urmare a dorinţei de a ne analiza teama, felul în care s-a instalat în noi şi modul în care am încurajat-o. Ne simţim mânioşi în legătură cu toate acestea şi apoi utilizăm energia acestei emoţii pentru a ne hrăni dorinţa de a obţine ceva mai bun; avem acum şi curajul de a analiza cum s-a ajuns la această stare de fapt. Aceasta mai înseamnă că trebuie să ne trăim viaţa într-un alt context, să analizăm tot ce conţine ea şi să ne întrebăm: „Cum sa abordez lucrul acesta astfel încât, fiindcă îl preţuiesc atât de mult, dacă s-ar întâmpla să dispară din viaţa mea să consider, în continuare, că viaţa merită trăită?
Trebuie să reevaluăm importanţa şi sensul propriei vieţi, întrebându-ne ce anume are o valoare suficient de semnificativă pentru noi ca să ne protejeze în faţa oricărui fel de pierdere? Din acea înţelegere interioară porneşte apoi reevaluarea relaţiei dintre corp, minte şi suflet, fiindcă mintea este aceea care ne stabileşte ţelurile şi obiectivele. Dacă începem să ne punem întrebări despre propriile valori şi să ne repoziţionăm în raport cu acestea, întreprindem de fapt un travaliu spiritual. Ce este sufletul? Cum este energia vieţii însăşi? Avem de luat o decizie în legătură cu forma pe care o îmbracă aceasta.
Dispunem de libertatea de a alege căror lucruri le conferim semnificaţie şi valoare. În cadrul câmpului de energie numit conştiinţă, avem o mare libertate. Totul depinde de alegerea noastră interioară. Prin simpla constatare că de noi depinde să hotărâm ce anume considerăm a fi de preţ, intrăm din nou în posesia forţei noastre. Din victimă, devenim sursă şi începem să acceptăm preluarea propriei forţe, pe care o cedasem lumii exterioare. Odată cu această asumare se instalează şi o stare de seninătate interioară, dată de înţelegerea valorii pe care o are existenţa noastră, de cunoaşterea faptului că nu avem nevoie de nicio dovadă în acest sens şi că lumea exterioară nu are nicio influenţă asupra acestei stări.
Rezumat.
Cauza principala a fricii si depresiei o reprezinta propria ta definitie despre Fericire. Daca decizi ca o sa fii fericit numai dupa ce o sa ai casa aia mare si masina aia frumoasa si iubitul/iubita ideala, deja te-ai condamnat. Fericirea e in interiorul tau, si nu e altceva decat putea si curajul tau de a lua decizii, si de a face alegeri, zi de zi, ori de cate ori este necesar, ca sa traiesti usor si frumos. Cand simti ca ceva e greu, e semnalul ca e nevoie de o noua decizie, ca e nevoie sa schimbi…
Si vindecarea de depresie cere sa te duci in adancul tau si sa iti schimbi complet sistemele de credinte si valorile dupa care iti conduci viata.
Pace si iubire va doresc!