Vindecare si Recuperare (ni#85)
tot despre frici si alte suferinte
Povestea mea de data trecuta, despre Frica, se pare ca a avut succes la public, a atins 1241 vizualizari si o rata de deschidere de 47%. Record personal, pana acum! 😊 Trag concluzia ca subiectul este de interes, asa ca o sa continui pe directia asta.
Asa cum spuneam, Frica ne domina viata mult mai mult decat constientizam sau suntem dispusi sa acceptam. Industrii intregi au la baza frica. Toata industria de asigurari iti vinde de fapt Frica. Ia-ti asigurare sa nu-ti moara familia de foame daca cumva crapi accidental. Sau Casco pt masina daca te loveste vreunul. La fel si Sanatatea, a devenit o mare afacere si un mare comert bazat pe frica. Fa-ti analize anual sa nu cumva sa ai vreun cancer in tine si sa nu stii de el...etc.
Am cautat intr-o alta carte foarte buna de a lui David Hawkins – Vindecare si Recuperare, sa imi lamuresc mai bine cateva idei, si evident ca am sfarsit prin a reciti cateva capitole din ea, pentru ca e foarte buna, profunda si practica. Recomand oricui sa citeasca Cap.4 - Sanatatea, pentru a dobandi o perspectiva holistica a ceea ce inseamna Sanatate. Zice Hawkins asa: „Gratie puterii campurilor energetice, vindecarea apare din atitudine si din sistemele de credinte ce sunt mentinute in mintea noastra. Prin urmare, Sanatatea este o expresie a nivelurilor de constiinta!”
In continuare am sa dezvolt cateva idei despre cum ne putem vindeca de depresie si de frica, preluate din capitolele 9, 10 si 12 din carte, care se ocupa de Ingrijorare, Teama, Anxietate, Durere si Suferinta, si Depresie. Dupa cum spune Hawkins, emotiile astea din zona negativa, de sub nivelul 200, nu apar niciodata singure, iar cand apar, una o trage pe alta si impreuna te trag in jos. Din Rusine ajungi usor in Vinovatie sau in Frica; Sau invers, o critica agresiva poate sa te bage in Vinovatie, iar de acolo tot in Rusine ajungi...
Un prim concept important de inteles este ca tot ce experimentam, experimentam in Constiinta. De aici, si povestea cu abordarea holistica a Sanatatii si a Vietii in general – body, mind and spirit. Daca vrem sa corectam eficient si durabil ceva ce se manifesta in corp, o raceala, de exemplu, sau o depresie, trebuie sa o luam inapoi de la nivelul Constiintei, sa identificam in ce energie ne aflam, si ce sisteme de credinte avem, si apoi inapoi, prin minte, catre corp. De cele mai multe ori dezechilibrele din corp se pot trata si cu medicamente, numai ca asta nu dureaza, pt ca de fapt cu medicamente tratam doar efecte si simptome, si NU cauzele lor.
Ce se înţelege, aşadar, prin suflet? Este o plăsmuire sau ceva real, asupra căruia se poate interveni? Ce trebuie să ştim despre „suflet” pentru a trăi adevărul despre noi înşine şi cum putem face uz de aceastăcunoaştere pentru alinarea problemelor personale? Care credeţi că este natura experienţei umane? Unde consideraţi că este trăită experienţa? Ne vom întoarce din nou în relaţia dintre trup, minte şi suflet; toată lumea utilizează sintagmă „trup, minte şi spirit”, dar, mai concret, ce înseamnă asta?
Primul lucru pe care trebuie să-l înţelegem este că trupul nu are capacitatea de a se experimenta pe sine. Este surprinzător, din moment ce noi considerăm că ne simţim corpul, toţi ne identificăm cu propriul corp. Poate, însă, corpul să se simtă pe sine? Mâna, de exemplu, nu are nici o modalitate de a-şi percepe propria existenţă; piciorul nu are cum şti că este picior. Părţile corpului sunt experimentate prin mijlocirea senzaţiilor, la fel ca şi trupul în ansamblul său. Noi nu ne simţim corpul, ci simţim senzaţiile din corp. Unde se simt aceste senzaţii corporale? În minte. În lipsa acesteia, nu putem resimţi ce se întâmplă în corp şi nici senzaţiile care ne oferă informaţii despre el. Experimentarea corpului nu are loc în corpul însuşi, ci în minte. Iată primul gând surprinzător care trebuie să ne devină familiar.
Următorul, este acela că nici mintea nu se poate experimenta pe sine. Un gând nu se poate analiza pe sine, un sentiment nu se poate simţi pe sine, iar o amintire nu-şi dă seama că este o amintire. Mintea trebuie să existe în ceva mai grandios decât ea, ca să realizeze ce se petrece în interiorul ei. Şi ce este mai grandios decât mintea? Ştim ce se petrece în minte datorită conştiinţei însăşi. Conţinutul minţii şi ceea ce se petrece înlăuntrul ei se dezvăluie prin intermediul conştiinţei; Iată de ce experimentarea acestora are loc în conştiinţă. Realizăm ce se petrece în interiorul propriei conştiinţe. Dacă, de exemplu, se înlătură o porţiune din creier, atunci partea aceea a minţii nu mai este operaţională în sfera fizică. Dacă porţiunea înlăturată corespunde ariei senzoriale, atunci partea opusă corespunzătoare a corpului nu mai poate fi simţită. Iată cum corpul este resimţit de minte, prin intermediul creierului. Ştim că dacă este eliminată conştientizarea, dispare şi cunoaşterea a ceea ce se întâmplă în minte. Acesta este, de altfel, şi scopul anesteziei. Interesant este că însăşi conştientizarea este experimentată dintr-o sferă mult mai cuprinzătoare. Pe măsură ce aceasta evoluează, ne dăm seama că ceva de dimensiuni mai reduse este întotdeauna experimentat pornind de la ceva de natură superioară. Acesta din urmă conţine şi permite experimentarea a ceea ce se află pe o treaptă inferioară. Conştientizarea este, apoi, experimentată în acea sferă mai vastă care este nelimitată şi care o include. Aceasta este natura ei caracteristică, să cunoască tot ce se petrece în minte. Caracteristic minţii este să ştie ce se petrece cu senzaţiile, iar specific senzaţiilor este să ştie ce se întâmplă în corp.
Este important de ştiut că orice experienţă obişnuită are loc numai şi numai în conştiinţă. Unde este localizată conştiinţa aceasta atunci când trăim o experienţă? Unde resimţim, în noi, experienţa respectivă? Există o arie anume de localizare a conştiinţei? O putem găsi într-un amplasament concret sau o zonă anume? Este interesant de cunoscut acest lucru: conştiinţa nu deţine un loc anume, nu este circumscrisă unei arii fizice şi nu are limite. Ne imaginăm, îndeobşte, că „Ceea ce resimţim este un produs al minţii”. De fapt, lucrurile nu stau aşa. Unde resimţim gândul? Nicăieri; el nu are un loc determinat, nu are o arie de localizare. Este în natura conştiinţei să nu aibă formă precisă. să fie lipsită de formă. Conţinutul său nu are o formă anume, însă câmpul conştiinţei însăşi este asemenea unui spaţiu, lipsit de o localizare precisă.
Asadar, corpul nu dispune de capacitatea de a se resimţi pe sine. El nu-şi poate experimenta propria corporalitate şi nici nu poate resimţi senzaţiile dinăuntrul său. Corpul este experimentat cu ajutorul minţii, dar nici mintea nu dispune de abilitatea reală de a se resimţi pe sine. Toate amintirile, gândurile, sentimentele, proiecţiile despre viitor şi reveriile sunt înregistrate şi experimentate într-un câmp mai amplu şi mai difuz, un câmp de energie care poartă denumirea de conştiinţă. Aceasta poate fi experimentată de ceva superior minţii, şi anume de conştiinţa universală. Conştiinţa universală ne permite să aflăm ce se petrece în interiorul conştiinţei (cele două funcţionează armonic).
Asadar, concluzie: unde ne traim toate experientele? In campul Constiintei, care este non-local. Atunci când plasăm sursa fericirii noastre în afara noastră, se creează un câmp de energie negativă pentru că aceasta este, de fapt, o minciună. Sursa fericirii nu este nicidecum exterioară. Doar atunci când admitem că noi înşine suntem sursa propriei fericiri, se orientează câmpul de energie într-o direcţie pozitivă. Dacă începem să ne punem întrebări despre propriile valori şi să ne repoziţionăm în raport cu acestea, întreprindem de fapt un travaliu spiritual. Dispunem de libertatea de a alege căror lucruri le conferim semnificaţie şi valoare. În cadrul câmpului de energie numit conştiinţă, avem o mare libertate. Totul depinde de alegerea noastră interioară. Prin simpla constatare că de noi depinde să hotărâm ce anume considerăm a fi de preţ, intrăm din nou în posesia puterii noastre. Din victimă, devenim sursă şi începem să acceptăm preluarea propriei puteri, pe care o cedasem lumii exterioare. Odată cu această asumare se instalează şi o stare de seninătate interioară, dată de înţelegerea valorii pe care o are existenţa noastră, de cunoaşterea faptului că nu avem nevoie de nicio dovadă în acest sens şi că lumea exterioară nu are nicio influenţă asupra acestei stări.
… to be continued…
Pace si iubire sa aveti!