Saptamana trecuta am fost pe la Navodari, pentru ca mama a fost un pic bolnava, si a trebuit sa o duc la un medic la o consultatie. Si cum nimic nu e intamplator in univers, cand am revenit acasa am luat o carte din biblioteca, sa citesc un pic si sa ma relaxez. Am nimerit “De ce nu ne vindecam”, a lui Caroline Myss. O cumparasem prin 2018, am rasfoit-o, am vazut ca e buna dar nu apucasem sa o citesc. Despre Anatomia Spiritului a lui Myss am scris in NI#7.
In capitolul 2 Myss povesteste despre cinci mituri ale vindecarii, ce pot sa preia in totalitate puterea psihica si emotionala a unei persoane, si sa faca vindecarea aproape imposibila. fiecare dintre ele sustine constiinta ranilor, care serveste mai mult la slabirea corpului decat la intarirea lui.
Mi-a retinut atentia mitul nr. 3, despre Durere.
Al treilea mit: A simti durere inseamna a fi distrus de durere.
Deseori se intampla ca durerea reprezinta prezenta bolii – atat emotionale cat si fizice – astfel incat e normal sa se considere ca orice durere e ceva negativ. Dar durerea e si un invatator, un mesager care ne indica sa fim atenti cu corpurile noastre, sau sa renuntam la comportamente si situatii in care suntem slabi, si sa adoptam unele in care dam dovada de integritate si putere. Societatea noastra plina de medicamente sustine ca afectiunile cele mai dureroase dpdv fizic si psihologic ar trebui inlaturate cu ajutorul medicamentelor. Indiscutabil, durerea cronica este un handicap serios in calea trairii unei vieti bune. In acelasi timp, durerea emotionala si psihologica poate fi un semnal ca trebuie sa fim atenti. Ea poate fi un invatator – fie ca provine din emotiile noastre, sau din corpurile noastre fizice. Ea ne dirijeaza atentia spre sfera fizica sau emotionala, ce implora sa fie reparata. A trata durerea cu medicamente, in statii timpurii sau in exces, poate fi o greseala, pentru ca ne face sa credem, in mod eronat, ca ne vindecam, atunci cand de fapt nu o facem. In loc sa folosim imediat medicamente, ar trebui sa aflam de ce avem o anumita durere. Desi folosirea analgezicelor poate fi esentiala la o anumita etapa a oricarui proces de vindecare, trebuie sa ne intrebam daca medicamentele sunt intotdeauna necesare, sau daca ele au devenit o distragere a atentiei de la ceea ce ne spune durerea depre vietile noastre. A suferi de durere este o experienta oribila – dar la fel este si dependenta de medicamente. De fapt, medicamentele nu fac decat sa inrautateasca lucrurile, pentru ca atunci cand le iei, nu poti simti ce se intampla in corpul tau, si poti ajunge sa crezi ca lipsa durerii este acelasi lucru cu vindecarea. Da NU este! Nu iti fie frica sa patrunzi in durere si sa o folosesti ca pe un aliat, care sa te ajute sa iti refaci corpul. Le fel de bine se poate ca acesta sa fie singurul limbaj care sa iti poata tine atentia concentrata pe deplin.
Puteti gasi povestile scrise de mine in Arhiva.
Pace si iubire sa aveti!