Ieri am dat o tura de Herastrau cu bicicleta, cu un preten, apoi am stat si la o cafea la Baraka, si, ce sa faca doi preteni la o cafea, mai plang si ei unul pe umarul celuilalt. De data asta am inceput eu sa plang primul. Ii zic: „bai sa vezi ce a facut fiimiu toata vacanta, gaming or whatever pana la 3 dimineata sau aprox, mancat aiurea noaptea prin bucatarie tot felul de prostii din punga, apoi trezit la ora 13, direct cu capul in PC sau tel, pe Insta... Si la scoala cu notele e varza... ” Zice el: „Ce chestie... si fiimiu exact la fel 😊 ” Baietii nostri sunt de-o seama, 15 ani, clasa a ix-a. Eu evident in frica, ca nu invata copilul, ca ramane corijent, ca nu o sa ia bac-ul ...etc...etc. Proiectii mentale, scenarii.. Din nou aceasta emotie perversa si greu de stapanit. De dimineata pe la 10 cand eram pe balcon la cafea, ma suna un preten sa ma intrebe o chestie, „bai cum fac aia ca mi-e frica de ailalta...” tot despre frica...
Din punctul meu de vedere asta inseamna sa te intalnesti cu Diavolul, Dracul, Satana, Scaraoschi sau oricum l-ar chema: sa fii in frica, sa experimentezi frica, dar nu frica de moarte sau alt pericol cu care te poti confrunta iminent, sa dea o masina peste tine, sau altceva similar, ci frica aia perversa cand esti binemersi acasa la tine in fotoliu, sau pe vreo banca in Herastrau, si ti-o ia mintea razna in scenarii de tot felul, ca nu mai poti tu sa controlezi viata ta perfecta si minunata, si nu se aliniaza universul cum vrea mintea ta bolnava...
Constientizarile mele despre frica
Cred ca aveam cam 10 ani, si intr-o zi m-am dus cu un preten, sa furam cateva palarii de floarea soarelui, sa mancam si noi seminte, dintr-un lan aflat undeva langa gara din Navodari, unde am copilarit. Pe vremea aia la mine pe strada era foarte populara o poveste cu Mos Senin, un paznic de la CAP, care avea cal si bici, si daca te prindea la furat, era nasol tare. Cert e ca unul din gashca a dat alarma si am luat-o toti la fuga, peste liniile de tren din gara, si la un moment dat eu m-am impiedicat si am cazut, peste traversele de beton si piatra terasamentului liniei de tren... Cred ca mi-a luat cam o microsecunda sa ma ridic si sa fug mai departe, pana am considerat noi ca am ajuns intr-o zona safe sa nu ne prinda mos Senin sa ne bata cu biciul. Cam la juma’ de ora dupa eveniment am inceput sa simt durere in maini si picioare, genuchi... etc, iar a 2-a zi m-am trezit cu niste imense vanatai pe picioare, genunchi, maini, coate. Cert este ca in momentul cand am cazut, nu am simtit nici un pic de durere, eram cu adrenalina la maxim, in reactia tipica „lupta sau fugi”. Asta e frica aia buna...
In 2005 cand mi s-a nascut al 2-lea copil, afacerea cred ca a inceput undeva la amiaza, cand mi-am dus sotia la Elias, si apoi m-am intors acasa si am asteptat. La primul copil eram intr-o zona de oarecare ignoranta benefica, nu aveam prea multa informatie, a fost sotia la controalele planificate, s-a nascut un copil minunat, all good. A 2-a oara citisem destul de mult, stiam chestii, asa ca au inceput sa apara fricile. Stiam eu o treaba ca daca se rupe apa si nu se naste copilul rapid se pot produce leziuni in creierul copilului si altele de genul asta. Si am trait un chin oribil, cu tot felul de ganduri negre si frici si scenarii ce imi zburau prin cap. Noroc ca am adormit si abia pe la 1 noaptea am primit telefonul ca all good. Ceva mai tarziu am constientizat ca de fapt aia a fost intalnirea mea cu Diavolul, norocul meu ca am supravietuit. Asta e frica aia neagra, perversa, toxica, face foarte mult rau.
Dear GPT: Te rog spune-mi ce este diavolul, in viziunea catorva din cei mai mari maestri spirituali din lume?
Raspuns:
Perspectiva asupra diavolului variază semnificativ între tradițiile spirituale și filosofice ale lumii, fiecare maestru spiritual oferind o interpretare specifică în funcție de contextul cultural, religios și personal. Iată câteva exemple din învățăturile unor mari maeștri spirituali:
1. Isus Hristos (Creștinism)
În învățătura lui Isus, diavolul este văzut ca o entitate personală, o forță malefică ce lucrează împotriva lui Dumnezeu și a umanității. Este descris ca "tatăl minciunii" (Ioan 8:44) și simbol al ispitei și răzvrătirii. Diavolul nu are însă putere absolută; credința și rugăciunea îl pot înfrânge.
2. Buddha (Buddhism)
În buddhism, conceptul de "diavol" este mai abstract. Mara, "stăpânul iluziei", reprezintă tentațiile și obstacolele care împiedică omul să atingă iluminarea. Mara nu este un demon exterior, ci mai degrabă o manifestare internă a dorințelor și fricilor noastre.
3. Rumi (Sufism/Islam)
Rumi vede "diavolul" ca simbol al ego-ului și separării de iubirea divină. Pentru el, diavolul este expresia mândriei și dorinței de a fi separat de Dumnezeu, așa cum s-a întâmplat cu Iblis (diavolul din Islam), care a refuzat să se prosterneze înaintea lui Adam din mândrie.
4. Swami Vivekananda (Hinduism)
Swami Vivekananda sugerează că diavolul este o manifestare a ignoranței (Avidya) și a lipsei de conștiință a adevărului suprem. El susține că binele și răul sunt percepții relative, iar "diavolul" este un simbol al obstacolelor interioare pe care trebuie să le depășim pentru a realiza natura divină.
5. Carl Gustav Jung (Psihologie profundă)
Deși nu este un maestru spiritual tradițional, Jung oferă o interpretare profund simbolică: diavolul este umbra noastră, partea reprimată a psihicului. A-l confrunta înseamnă a ne recunoaște aspectele întunecate și a le integra pentru a deveni întregi.
6. Paramahansa Yogananda (Yoga și misticism)
În viziunea sa, diavolul reprezintă forțele negative care ne țin legați de materialitate și ignoranță. Yogananda descrie "maya" (iluzia cosmică) ca o putere care ne face să uităm de unitatea cu Dumnezeu, iar diavolul este expresia personalizată a acestei iluzii.
7. Lao Tzu (Taoism)
Lao Tzu nu vorbește direct despre diavol, dar conceptul de "rău" în Taoism este văzut ca o deviere de la fluxul natural al Tao (Calea). Diavolul ar putea fi interpretat ca dezechilibrul sau rezistența față de armonia universală.
Concluzie
Deși fiecare tradiție oferă o viziune diferită, un element comun este că diavolul, fie ca entitate externă, fie ca simbol intern, reprezintă obstacolele, tentațiile sau ignoranța care ne împiedică să ne conectăm la divinitate, armonie sau iluminare. Mesajul central al marilor maeștri este să ne eliberăm de frică și iluzie, cultivând iubirea, înțelepciunea și conștientizarea.
Cel mai mult rezonez cu invatatura lui Buddha, care e cat se poate de directa si practica: diavolul e in noi, si se manifesta ca si dorinta sau frica. Vivekananda spune si el foarte frumos, ca diavolul se refera la obstacole interioare, si la lipsa de constiinta a adevarului suprem (Adica Dumnezeu, Iubire). Despre Umbra lui Jung am povestit mai detaliat aici: https://bogdaniftemie.substack.com/p/neurostiinta-iluminarii-54
Acum hai sa ne uitam la ce ziceam data trecuta din Sadhguru:
”Intregul continut al corpului tau fizic si mental a fost acumulat din exterior. Aceste corpuri iti apartin, dar nu sunt una cu tine. Obiectivele mintii sunt create in intregime de ea, intr-o maniera limitata si egotica. Chiar daca ti se par in regula, ele te vor indeparta probabil de procesul vietii. In consecinta, daca iti urmaresti mintea, ea te va conduce catre o creatie psihologica alternativa, care, oricat de stimultativa ti s-ar parea, nu are nimic de a face cu realitatea existentiala.”
Deci, scenariile produse de minte nu au legatura cu realitatea… Asta e adanca de tot, putem reflecta la ea mult si bine...
GPT: Care este viziunea lui David Hawkins despre frica?
David R. Hawkins, un renumit psihiatru, autor și cercetător al conștiinței umane, a abordat tema fricii în lucrările sale, cum ar fi Power vs. Force și alte cărți din seria sa despre nivelurile conștiinței. Conform modelului său al scalei conștiinței, frica este un nivel al conștiinței care se situează sub curaj și reprezintă o frecvență energetică joasă, asociată cu slăbiciunea, limitarea și blocajele interioare.
Viziunea lui Hawkins despre frică:
Frica ca blocaj al evoluției conștiinței: Hawkins consideră că frica este o emoție care limitează accesul la niveluri mai înalte ale conștiinței. Este asociată cu gânduri de supraviețuire, amenințare și vulnerabilitate. Frica te menține într-o stare de reactivitate, făcând dificilă atingerea stărilor de curaj, iubire sau pace interioară.
Transformarea fricii prin conștientizare: Potrivit lui Hawkins, emoțiile negative, inclusiv frica, pot fi depășite printr-o creștere a nivelului de conștiință. Prin practici precum meditația, introspecția și acceptarea, frica poate fi transmutată în curaj și încredere.
Nivelul de conștiință al fricii: În scala conștiinței dezvoltate de Hawkins, frica este calibrată la un nivel de 100 (pe o scară logaritmică de la 0 la 1000). Acest nivel este sub pragul critic de 200 (curaj), care marchează tranziția de la emoții distructive la cele constructive. La acest nivel, persoanele tind să se simtă amenințate și preocupate de siguranța lor, ceea ce le limitează perspectiva asupra vieții.
Depășirea fricii prin iubire: Hawkins subliniază că iubirea este cea mai puternică emoție transformatoare. Prin accesarea unor frecvențe mai înalte, precum iubirea, acceptarea și rațiunea, frica poate fi dizolvată, iar persoana poate atinge stări de liniște și armonie.
Mesajul central:
Frica nu este doar o emoție, ci un nivel de conștiință care reflectă percepțiile și energiile unei persoane. Depășirea fricii necesită un proces de auto-cunoaștere și o alegere conștientă de a te ridica la frecvențe mai înalte, caracterizate de iubire, compasiune și încredere.
Un pic de rezumat
Frica este una din cele mai vechi si puternice emotii umane, ea ne-a asigurat supravietuirea, in preistorie, cand traiam in pestera, si uneori mai venea ursul si ne manca. Fiind puternica, este foarte greu de controlat, si uneori se manifesta insidios, pe nesimtite. Cam oricine se pricepe la agricultura si intelege ca daca semeni ceapa nu ai cum sa culegi cartofi. Asa ca, e bine sa fim cat mai prezenti in viata noastra si sa constientizam sursa , samanta actiunilor si motivatiilor noastre. Daca ce faci vine din iubire si generozitate, cu siguranta va iesi ceva bun. Daca actiunea ta are la baza o motivatie si o samanta ce vin din frica, va iesi ceva rau si toxic, chiar daca nu imediat, ci mai tarziu. E important sa fim atenti la asta.
Call to action
Va recomand sa incepeti sa va uitati la voi si la oamenii din jurul vostru, cam cat de mult si cat de des actioneaza din frica. Puteti sa va aduceti aminte si de povestea cu guvidul si cu stocul de hartie igienica din Kaufland 😊.
Cred ca cea mai simpla practica spirituala, pe care o putem exersa zi de zi, in fiecare moment, este sa fim prezenti si atenti la motivele actiunilor noastre. Si cand ne surprindem ca actionam din frica, sa fugim imediat de acolo, si sa renuntam la a ne lasa dominati de frica. Eu personal cred ca o sa imi pun o poza cu Harta nivelurilor de Constiinta a lui Hawkins, pe frigider in bucatarie, sa o vad de 30 de ori pe zi, si poate asa o sa reusesc sa nu mai las fricile sa ma controleze...
Peace & Love!
Extrem de interesant! Am aflat lucruri noi si mi am reamintit si ce am citit despre frica si alte sentimente in lucrarile autopilot citati. in definitiv, avem diverse supape naturale, gen amygdala, care ne ajuta sa reactionam la diversi stimuli. Nu cred ca ne putem controla frica perfect si intotdeauna, totusi...ar fi solutia ideala.