Victor
In memoria lui Victor Kapra
Azi am avut o zi mai lunga de birou, si pe seara in metrou spre casa, boom apare stirea ca Victor Kapra a cam zburat dintre noi. Un om deosebit, pe care l-am respectat si apreciat.
Prin 2004 cred, eram un tanar account&product manager la Elko, o companie de distributie de IT, si vad un anunt, ca revista de IT a celor de la Ziarul Financiar - parca Go4IT se numea, cauta colaboratori. Eu avem si ceva timp liber, si vroiam sa fac si niste bani in plus , pe langa job. Sun, intreb, mi se da o tema de pregatit, si apoi sunt invitat la un interviu. Tema era ceva de genul sa faci un top cele mai bune 10 laptops din piata, vag si incomplet definita. Ma duc la interviu, cred ca era pe undeva prin spate pe la Inter, si incep eu sa il iau pe Victor la intrebari. Cu tupeul si impertinenta specifice varstei. Zic bai, laptops mai bune din ce punct de vedere, procesor, performanta video, storage, pret?? Ce vrei de fapt?? Victor zice - nu prea conteaza, dar imi place ca gandesti si pui si intrebari… :) Nu a fost sa fie, ne-am multumit, la revedere.
In 2005 in vara am fost numit country manager la Acer. Dupa vreo luna lanseaza Acer nu stiu ce laptop fantastic, il invita pe Victor la lansare, parca pe la Paris, whatever, dupa care la cateva zile distanta facem aici conferinta de presa, ca sa lansam minunea si in Romania. Ceva locatie de fitze prin centru, posibil la Mariott, pe la ora 10 parca, aveam o agentie care ne ajuta, sala plina de ziaristi, pe vremea aia inca exista presa scrisa. Eu, baiat simplu de la tara, de la Navodari, ma apuc sa le povestesc la oameni. In timp ce prestam de zor, cred ca apare cineva cu un ZF luat de pe la receptie, in care Victor scria de minunatul nostru produs, pe care eu il povesteam acolo de zor…
A fost oarecum o gafa de proportii, prima oara cand m-am lovit de orgoliile din presa. Ce mai freamat, ce mai zbucium, toti ziaristii in capul meu - ce ne mai chemi, ba, daca i-ai dat deja prajitura lui Victor??? Eu am incercat sa le explic un pic ca nu am nici o vina, ca sunt cat se poate de freshman pe subiect, ca Victor a fost la Paris si de acolo a primit kitul de presa… Victor mi-a zis sa nu imi bat capul prea tare, sa imi vad de treaba ca nu e nici o drama… Si nu a fost. Cat a mai stat el la ZF am colaborat excelent. Cred ca nici nu am apucat sa ii spun, cand i-am arat bunicii mele ZF-ul cu poza mea in el, la pagina de IT, cred ca i-am prelungit viata cu 10 ani, atata bucurie a fost pe ea…
12 Ianuarie 2022. Citeam de ceva vreme Civilization, imi placea maxim. Oricum, de multi ani imi doream sa scriu. Il sun pe Victor pe la pranz: “Draga Victor, imi place maxim ce faci, te citesc, te rog, vreau sa fac si eu ca tine, ajuta-ma, platesc cat trebuie, vreau sa pornesc…" Aveam energia aia de inceput de an, pus pe fapte mari…
Victor zice: “haide ma, termina cu prostiile, ia si fa-ti un cont pe Substack, scrie ceva, da send, si dupa aia vorbim, imi spui ce mai vrei si rezolvam…”. Cred ca la a 2-a sau a 3-a editie Victor m-a recomandat in Civilization, si brusc NL-ul meu a crescut de la 30 la 300 de abonati, se vede in poza de mai jos… Si asa s-a nascut proiectul meu de suflet, pe care il cititi de 4 ani, ajuns azi la aproape 900 de abonati..
Multumesc mult, Victor!
Mostenirea
Stephen Covey si John Maxwell sunt 2 autori celebri, cu milioane de carti vandute, pe zona de leadership. Amandoi fac referire explicit la ideea de mostenire, la ce lasi dupa tine, cand iti iei zborul din lumea asta. Si pentru ca GPT se pricepe foarte bine la rezumate si sinteze, il las pe el sa va povesteasca:
Cum face Stephen Covey referire la ideea de mostenire, la ce lasi dupa tine cand mori?
La Stephen R. Covey, ideea de „moștenire” nu e deloc despre avere sau faimă, ci despre impactul tău interior și relațional — ce fel de om ai devenit și cum i-ai influențat pe ceilalți.
Câteva repere-cheie din gândirea lui:
1. „Începe cu finalul în minte”
Covey te invită explicit să-ți imaginezi propriul discurs funerar. Nu ca exercițiu morbid, ci ca oglindă morală:
Ce ar spune familia?
Ce ar spune colegii?
Ce ar spune prietenii?
Moștenirea, aici, e caracterul trăit zilnic, nu realizările bifate în CV.
2. Moștenirea este caracter, nu rezultate
Pentru Covey, ceea ce „lași în urmă” este:
nivelul de integritate
încrederea pe care ai construit-o
principiile pe care le-ai întruchipat, nu doar proclamat
El face diferența clară între:
ethics of personality (tehnici, imagine, succes rapid)
ethics of character (virtuți durabile)
Moștenirea adevărată vine din a doua.
3. Influența care continuă după tine
Covey vorbește mult despre leadership prin exemplu. Moștenirea ta trăiește mai departe:
în obiceiurile pe care le-ai format în alții
în felul în care i-ai învățat să gândească, nu ce să gândească
în cultura pe care ai lăsat-o într-o familie, echipă sau comunitate
Dacă oamenii devin mai responsabili și mai liberi după ce te-au cunoscut, aceea e moștenirea.
4. Dimensiunea spirituală (dar neconfesională)
Covey vede moștenirea ca pe o aliniere cu principii universale: adevăr, dreptate, compasiune, serviciu.
Nu „ce ai controlat”, ci cât ai servit.
Nu „cât ai acumulat”, ci cât ai dăruit din tine.
5. Moștenirea se construiește acum
Un lucru foarte covey-ian: moștenirea nu e ceva ce „se vede la final”, ci ceva ce se creează în fiecare alegere mică:
cum asculți
cum reacționezi sub presiune
cum tratezi pe cineva care nu-ți poate oferi nimic
👉 Într-o formulare aproape de spiritul lui:
Moștenirea ta este ecoul valorilor tale în viețile altora.
Ma uit pe pagina de FB a lui Victor acum si ce vad, numai multumiri, de la multi oameni, pe care i-a crescut, i-a invatat meserie, i-a ajutat, dezinteresat. Asta e mostenirea lui. Pare ca si-a trait viata exact cum scrie Covey la carte. Dupa manual. Cu integritate, daruindu-se pe sine, elegant, fiind exemplu si inspiratie zi de zi…
Pace si Iubire, Sir Victor!
O experientă asemănătoare am avut si eu. "Civilization" a fost primul substack pe care l-am citit (si indirect motivul pentru care am ajuns pe Substack) si tot primul care m-a recomandat.
R.I.P.