Tot vad in jurul meu oameni aflati in suferinta, mai mica sau mai mare, din motive legate de rusine sau de frica. E plin de oameni carora le este frica “sa se faca de ras”, sau “sa fie facuti de ras”. Sau frica de a ramane fara bani si a muri de foame… Asa ca am incercat sa stau sa reflectez si sa inteleg cum si de unde apar astfel de emotii . Cred ca originea lor este in buna masura in copilarie, pentru ca in copilarie suntem foarte vulnerabili, adultii ne explica foarte putin sau deloc ce se intampla, suntem mai mult sau mai putin manipulati tot de catre adulti, pentru a ne potrivi social - “mama e rusine sa faci asta si ailalta..”, agresati de copii sau de adulti, si de aici apar si frica si rusinea. Combinatia de emotii frica+rusine este cea mai toxica si mai coroziva pentru om si pentru psihic, te duce rapid si total intr-o energie joasa in care nimic nu iti mai merge si nu ti se mai leaga, si de aici o dai rapid in anxietate si depresie, si apoi este foarte greu sa te ridici din acest punct.
Mi-am amintit cateva intamplari din perioada copilariei, care cred ca sunt relvante pentru intelegerea felului in care ajungem sa experimentam frica si rusinea.
Pe strada unde am crescut, la Navodari, eram o gasca de cel putin 10 baieti, de varste apropiate. La un moment dat, unul dintre noi, sa ii zicem D, s-a apucat sa ne povesteasca ceva dintr-un film ce vazuse el, si a folosit expresia “Submarin cu ochean..”. Noi ceilalti, imediat agresiune maxima pe el: bai ce prost esti, esti varza, esti praf, se spune “periscop”, nu “ochean”. Agresiunea asta a tinut multe zile, cum ne strangeam gashca, cum apareau intrebarile inteligente – Bai D, ce mai face ocheanul submarinului tau….etc. Am crescut intr-un mediu agresiv, in care bullying-ul fizic si verbal era ceva normal, la ordinea zilei, agresiunea era continua, si era de ajuns sa dai cel mai mic semn de slabiciune, sa te arati afectat de vreo gluma, ca toti erau pe tine ca lupii, te faceau praf. Eu personal sunt un tip extrovert, coleric, reactia mea naturala la agresiune este sa o dau inapoi imediat, insa ma gandesc ca introvertii si oamenii in general mai sensibili pot fi afectati de astfel de intamplari.
Un moment de rusine pe care l-am trait si mi-l amintesc destul de bine a fost cred ca prin clasa a 2-a sau a 3-a. Aveam ora de sport la scoala, nu aveam trening, pentru ca nu avea mama bani sa imi cumpere, asa ca de nevoie am luat un trening mai vechi de al fratelui meu, care e cu 3 ani mai mare ca mine, si evident ca acel trening statea pe mine ca pe gard, eram ultra-fashion, dar asta a fost rezolvarea care a gasit-o mama si a fost ok. Alternativa era sa nu particip la ora de sport, copiii care nu aveau trening stateau pe banca in sala de sport si ii priveau pe ceilalti. Numai ca invatatoarea mea a observat treaba, nu mai tin minte daca sau ce m-a intrebat si i-am spus eu, cert este ca ea a vrut sa ma dea drept exemplu pozitiv, asa ca s-a apucat sa spuna intregii clase ceva de genul: “… uite la Bogdan responsabilitate, el decat sa nu participe la ora a preferat sa vina imbracat cu trening-ul lu’ fratisu’, bravo lui!” In momentul ala m-am simtit super nashpa, pentru ca oricum eram destul de marcat de energia asta de saracie si de limitare, asa era situatia, banii castigati de parintii mei nu prea ajungeau niciodata, eu oricum fiind mai mic purtam preponderent hainele second-hand ramase de la fratele meu, si tot asa… Cert e ca intamplarea asta a generat o emotie puternica, de o mai tin minte si dupa 40 de ani…
Ma tot gandesc de vreo 2 saptamani sa scriu despre frica si rusine, nu prea au reusit muzele sa imi dea imaginea clara despre cum sa fac, insa aseara m-am apucat sa vad pe HBO un film genial despre Mahalia Jackson, si este acolo un moment foarte tare. Ea a pornit foarte de jos (bunicii ei au fost sclavi), bineinteles cu o mare credinta in Dumnezeu, cum era la negri pe vremea aia (s-a nascut in 1911), pana in punctul in care a fost invitata sa cante la Carnegie Hall, ceea ce ar fi insemnat pentru ea o mare consacrare si acces in liga mare a muzicii. In momentul ala a cuprins-o o mare frica, ca ea nu e in stare, ca nu e locul ei acolo, ca ea nu are educatie…etc. Toata gama asta de sentimente de inadecvare si nepotrivire. Toti cei din jurul ei care o iubeau au incurajat-o puternic sa mearga sa cante acolo, si pana la urma a fost super ok, toata sala aplauze in picioare, super moment. Deci nu e neaparat ca originea fricilor sa fie in copilarie. Cumva faza asta mi-a schimbat perspectiva, e foarte posibil si adult fiind, si cu o puternica credinta in Dumnezeu, sa ai tot felul de frici si de rusini inchipuite. Desi in esenta o credinta puternica inseamna de fapt ca suntem toti la fel, rezultat al aceluiasi proces al Creatiei, suflete divine, chiar daca impachetate sub forma de gay, tigan, negru, jidan sau orice altceva. Toti suntem Unu si Unu suntem toti, si nu e loc de nici un fel de frica si rusine in povestea asta. Nu ai de ce sa iti fie rusine de un altul care e identic cu tine, construit din aceeasi esenta; Daca te uiti la treaba asta matematic si inginereste, da cu virgula 😊.
De unde si o prima conluzie practica: intodeauna fricile si rusinile noastre sunt inchipuite si false, sunt numai in mintea noastra. Si chiar daca nu ar fi asa, oricum, de cele mai multe ori, ne este frica sau rusine de situatii ce s-au intamplat sau urmeaza sa se intample, din care nu se moare, si in cel mai rau caz, s-ar putea sa se trezeasca vreo doi fraieri care sa rada sau sa comenteze aiurea si asta e tot. Viata merge inainte.
Eu personal intotdeauna asa procedez in situatii de incertitudine, imi pun intrebarea: ce se poate intampla cel mai rau in situatia ce o am in fata mea? O sa crap din asta, o sa mor? Nu, deci ok, orice altceva este gestionabil!
Cat despre rusine, aici e o lectie grea de invatat si de inteles, si anume ca de fapt, oamenilor le pasa numai despre ei, si deloc despre tine. Indiferent ce faci sau ce ti se intampla, oamenii vor discuta despre tine fix doua minute, dupa care isi vor vedea de treaba lor in continuare. Si pentru atata lucru chiar nu merita sa iti faci griji… Eu nu mai devreme de asta vara am defilat pe plaja in Mamaia cu costumul de baie rupt in fund, m-am asezat pe ceva banca de lemn, s-a agatat si s-a rupt, unul din pretenii de la spotul de kite a fost dragutz si mi-a atras atentia, end of story, nu m-a dat la ProTv la breaking news cu chilotzii rupti in cur, si inca sunt in viata. 😊
Frica si rusinea sunt emotii vechi, vin din energia noastra veche, tribala, de pe vremea in care daca tribul te excludea din varii motive, pur si simplu mureai, te manca ursul si cu lupul in padure. Tocmai de acolo vine si nevoia asta puternica de acceptare sociala pe care o avem. Tot timpul incercam sa ne potrivim si sa fim acceptati si validati social. Chiar daca noi poate suntem foarte diferiti de turma, si simtim nevoia sa facem multe chestii diferit. Si atunci incepem sa taiem din noi, sa ne ajustam, pentru a ne potrivi in turma si a fi acceptati. Si ingropam adanc in noi, in subconstient, multe nevoi puternice, pe care simtim ca le avem, dar nu le putem exprima, ca e rusine, nu se cade, ne facem de ras… ce or sa zica vecinii sau prietenii? Incepand de la eterna drama a casatoriei… “Vai mama pai tu esti medic cu facultate si reputatie, cum sa o iei pe proasta aia care e doar asistenta, o sa rada lumea de noi…” De multe ori rusinile nici macar nu sunt ale noastre, ne sunt induse de cei de pe langa noi, suntem contaminati cu energia lor negativa… Pe unde intorci capul, numai mizerie si ipocrizie din asta vezi, vai ce rusine e sa iti lingi degetele la masa, vai ce rusine e pleci la birou cu camasa necalcata si neapretata… si tot asa…
Numai ca chestia asta merge doar pana se umple paharul, bagi sub pres toate fricile si rusinile inchipuite din capul tau, pana pocneste treaba. Adica ori somatizeaza corpul si dai in cine stie ce boala ciudata, ori pocnesti la cap si o dai intr-o depresie din aia mishto de nu mai stii ce e cu tine…
Am pus din nou poza cu piramida lui Hawkins. Dupa cum vedeti, frica si rusine inseamna inertie, lipsa de energie. Deci cand va simiti obositi si demotivati, cercetati ce fel de frici si rusini inchipuite va zboara prin cap. Orice ar fi, fugiti de acolo in cea mai mare viteza! Renuntati la ele, pentru ca sunt false!
Asa ca, haideti sa fim autentici, sa exprimam intodeauna cine suntem cu adevarat, ce simtim cu adevarat, chiar daca asta poate nu pare sa se potriveasca in diverse contexte in care ne aflam. E foarte important sa fim autentici tot timpul, autenticitatea e o energie buna care creeaza o realitate pozitiva in viata noastra!
Pace si iubire va doresc!
Devine din ce in ce mai placut sa te citesc. Stilul de poveste cu exemple personale mi se pare super autentic si real, I love it 🥰
Probabil ca la un moment dat aceste relatari vor face parte dintr-o carte f mishto. Te a prins deja gandul asta?