Sarmale si Karma. Poveste de Craciun
Traditie si loialitate versus libertate.
In ultimele zile am fost foarte relaxat si am stat asa in observare si reflectie referitor la ce este Craciunul si ce aduce el in vietile oamenilor.
Dupa standardele actuale, Craciunul – adica sarbatoarea nasterii lui Isus, este un fake perfect! 😊 Strict istoric, cel mai probabil Isus nu s-a nascut pe 25 Decembrie, iar sarbatorirea Craciunului pe 25 Decembrie a fost impusa de biserica in anul 336, pentru a inlocui sarbatoarea Romana Sol Invictus ( Soarele Neînfrânt ) si a facilita astfel conversia păgânilor, asociind simbolismul renașterii luminii solare cu nașterea Mântuitorului, considerat „Lumina Lumii”.
Daca tot este Craciunul despre nasterea lui Isus, probabil ca putem sta relaxati si medita in cele 2 zile libere, la principalele mesaje si invataturi aduse de Isus omenirii - adica iubirea fata de aproapele tau si de Dumnezeu, si iertarea si milostenia. Numai pe astea doua daca le practicam constant, zi de zi, ne loveste extazul, garantat!
Ce este in egala masura fascinant si intrigant este cum milioane de oameni intra pe program de robot asa ca la o simpla apasare de buton. Evident ca programul asta a fost si este mult accentuat de consumerismul agresiv din ultimii 10-20 de ani. Si la noi la romani, in particular, cred ca agraveaza situatia si cei 50 de ani de comunism si foame, care au traumatizat in multe feluri generatii intregi.
Deodata toata lumea incepe sa se inghesuie prin magazine sa cumpere lucruri de care nu prea are mare nevoie de fapt, cumpara si gateste tone de mancare care apoi se invecheste si este aruncata, si tot asa. Comerciantii evident ca au un interes direct sa mentina si promoveze „sfanta masa de Craciun” ca sa faca mai multi bani. Biserica la fel, este doar un sistem menit sa exercite putere, influenta, control, si face asta prin orice mijloace, inclusiv sarbatori si traditii mai mult sau mai putin inventate.
Si toata povestea asta este pervers impachetata in cuvantul „Traditie”, ce are mare impact emotional. Vorbesc din proprie experienta, pentru ca am functionat si eu macar vreo 20-30 de ani in filmul asta cu traditia de Craciun, si inca mai sunt in el destul de mult.
Acum, o prima problema este in faptul ca traditia asta vine peste timpul care trece, si schimbarea inevitabila, care este tot mai accentuata si disruptiva in ultimii ani. Eu am o relatie emotionala profunda cu porcul taiat si jupuit de shoric, copiilor mei li se pare ceva barbar si scarbos. Oare as putea sa ii mentin eu pe ei in traditia asta? No way! Mama face de ani de zile gem de prune si dulceata de gutui cu nuca – eu si cu astea am atasamente si relatii emotionale profunde, pe copiii mei ii lasa rece total subiectul, la clatite merge much better finetti decat gem de prune.
Si o a doua problema pe care o percep eu in povestea asta se refera la caracterul puternic limitativ si restrictiv a ceea ce zic oamenii ca este Craciunul si traditia sa. E cam greu de crezut ca imi pot dori 10 ani la rand sa merg de Craciun la parinti si sa ma indop ca porcul, printre alte activitati placute. Culmea este ca chiar am facut asta!! 😊 Poate chiar pe 25 Decembrie de fapt am chef de fapt sa merg o tura pe munte, sau la kite pe undeva pe vreo balta prin Sicilia, si sa fac un detox cu fructe si legume, nu cu sarmale si caltaboshi. Realitatea este ca pot sa imi fac salata boeuf sau sarmale sau carnatzi oricand am chef peste an, nu trebuie sa astept Craciunul pentru toate astea la gramada.
Ce cred eu este ca si traditiile si loialitatea sunt bune, dar cu masura, doar pana in punctul in care intra in conflict cu propria ta bunastare si cu libertatea ta. Daca faci de multe ori chestii doar pentru ca asa se cuvine, sau pentru ca asa asteapta altii de la tine, e nasol si ajungi inevitabil in criza.
Si in puctul asta mai vin cu ceva input de la Sadhguru, ca el e mai destept si le stie pe toate. Sa intelegem un pic mai deep de ce facem ceea ce facem. Ce sau cine ne determina alegerile. Zice asa:
Oamenii se identifica cu corpul si cu mintea lor in foarte multe feluri. In esenta, ceea ce tu numesti “eu” este doar un crampei de energie. Stiinta moderna a dovedit ca intreaga existenta e alcatuita din energie E=mc2. Religiile din intreaga lume sustin acest lucru atunci cand spun ca “Dumnezeu este pretutindeni”. Stiinta moderna a ajuns la concluziile sale prin intermediul deductiei matematice, iar religia prin intermediul credintei. Yoghinul isi doreste sa experimenteze realitatea suprema prin intermediul perceptiei sale individuale amplificate. In consecinta, traditia yoghina nu il mentioneaza pe Dumnezeui, dar nici nu il neaga. Singurul scop al energiilor vitale ale oricarui individ este sa atinga infinitatea – esenta ultima a existentei noastre. Acestea nu cunosc nici un alt scop. Mintea ta se poate gandi la bani sau la o casa noua, corpul tau isi poate dori hrana sau somn, dar energiile tale vitale aspira intotdeauna catre spulberarea hotarelor create de structura ta fizica si cea mentala. De-a lungul vietii, majoritatea oamenilor inceteaza sa mai urmareasca traiectoria energiilor lor vitale, ajungand sa creada ca sunt niste entitati separate sau autonome. In realitate, separarea este doar un simplu mit. Intregul continut al corpului tau fizic si mental a fost acumulat din exterior. Aceste corpuri iti apartin, dar nu sunt una cu tine. Obiectivele mintii sunt create in intregime de ea, intr-o maniera limitata si egotica. Chiar daca ti se par in regula, ele te vor indeparta probabil de procesul vietii. In consecinta, daca iti urmaresti mintea, ea te va conduce catre o creatie psihologica alternativa, care, oricat de stimultativa ti s-ar parea, nu are nimic de a face cu realitatea existentiala.
Intregul proces yoghin are drept scop alinierea ta cu aspiratia naturala a vietii catre dilatarea in nemarginire. Practicile spirituale yoghine ajuta aceasta aspiratie pe trei niveluri: al corpului fizic, mental si energetic. Yoga te ajuta sa experimentezi procesul fizic si pe cel mental intr-o maniera distincta, Nu ca pe un fundament al identitatii tale, ci ca ceva cauzat de tine. Daca poti controla constient aceste doua elemente – corpul si mintea, experientele vietii tale devin in proportie de 100% creatia ta. Tot ce trebuie sa faci in acest scop este sa iti creezi o distanta intre tine si tot ce ai acumulat din lumea exterioara.
Tot ce ai acumulat in aceasta viata te insoteste oriunde te-ai duce. Aceste acumulari sunt profund atasate de tine, la fel cum si tu este atasat de ele, pe un nivel inconstient. Ele devin o povara, pt ca tu nu stii cand sa le lasi deoparte si cand sa le ridici din nou. Memoria si imaginatia ta, care includ toate ideile, convingerile si emotiile tale, apartin universului tau psihologic. Viata nu poate fi testata si transcensa decat atunci cand exista o distinctie intre universul psihologic si cel existential. Procesul spiritual presupune o intoarcere la viata.
Marea majoritate a oamenilor fac acelasi lucru: ei isi eticheteaza obsesiile compulsive si limitarile drept alegeri personale. Daca poti face cu bucurie ceea ce este necesar intr-o situatie data, poti spune ca te bucuri de libertate. Daca te limitezi insa sa faci numai ce iti place, acest mod de a trai este incredibil de compulsiv. Aceasta compulsivitate este un truc al karmei. Karma este un cuvant stravechi a carui semnificatie profunda a fost deturnata de de folosirea lui excesiva.
Ce este de fapt Karma?
Literal, karma inseamna “actiune”. Actiunile sunt de 3 feluri: corporale, mentale sau energetice. Tot ce faci cu corpul, mintea si energia ta lasa o anumita amprenta reziduala. Aceasta creeaza un tipar, pe care il porti tot timpul cu tine. Atunci cand acumulezi un numar foarte mare de impresii de acest fel, acestea dau in timp nastere unor tendinte, iar tu devii un fel de jucarie automata, sclavul propriilor tale tipare, un fel de marioneta care repeta la infinit vechile tipare din trecut.
Karma este ca un soft vechi pe care l-ai scris inconstient pentru tine. In functie de actiunile pe care le realizezi, tu iti scrii propriul soft, iar sistemul tau incepe sa actioneze in consecinta. Informatiile din trecut genereaza tipare ale memoriei, care se activeaza intr-o maniera recurenta. Viata insasi este ciclica.
Asa se explica de ce vechile tipare tind sa revina mereu si mereu in viata ta. Chiar daca au mici variatiuni, ele raman in esenta neschimbate, repetandu-se de-a lungul a generatii intregi. Este foarte important sa intelegi ca aceste tipare te conduc din interior, nu din afara. Propriul tau despot interior te conduce in permanenta, iar tu nici macar nu cracnesti. Chiar daca ti se pare ca astazi traiesti o zi noua, in realitate tu esti captiv in trecutul tau.
Libertatea interioara a ajuns o expresie lipsita de semnificatie, caci maniera in care gandesti, simti si intelegi viata, este conditionata de impresiile tale trecute. Incepand din clipa in care te nasti, parintii, prietenii, familia, educatia primita, locul in care ai trait – toate au ajuns sa decida pentru tine. Karma este gravata in toate aspectele vietii, in memoria ta mentala, in esenta corpului tau, in biochimia ta, in insasi energia ta. Ceea ce consideri a fi personalitatea ta – suma de trasaturi si tendinte care te definesc – nu este altceva decat totalitatea informatiilor pe care le-ai acumulat inconstient.
Call to action.
O viata buna inseamna sa inveti permanent, sa te dezvolti, sa cauti sa intelegi - sa te intelegi pe tine insuti, si universul din jurul tau. Si sa iti mentii si exersezi natura creatoare, caci asta este esenta noastra ca fiinte - capacitatea de a Crea, de a ne schimba permanent, de a evolua. Traditia si loialitatea sunt concepte seducatoare, tentante, sunt frumoase si ne coloreaza viata, dar realitatea este ca ne limiteaza puternic optiunile, si ne baga in bucla, ne fac robotei. Dupa cum a spus Isus :„Adevărat, adevărat îți spun că, dacă nu se naște cineva din nou, nu poate vedea Împărăția lui Dumnezeu.” (Ioan 3:3-7). Nasterea din nou nu este nimic altceva decat transformarea personala, evolutia, schimbarea personala, sa devii alt om decat ai fost acum 1 an sau acum 5 ani. Iar Imparatia lui Dumnezeu nu este nimic altceva decat fericirea si starea de bine pe care o cautam cu totii. Putem intelege asta fie de la vreun preot cu har, sau putem sa il citim pe Andrei Plesu :)
Pace si Iubire sa aveti!