Sacrificarea Vacilor Sacre (NI #73)
Despre credintele limitative
Astazi impartasesc cu voi cap.10 din cartea lui Villoldo despre vindecare, prezentata data trecuta.
De-a lungul timpului oamenii au privit in sus pentru a primi raspunsuri. De aceea, atat de multe din mitologiile lumii ne conduc catre locuri aflate la altitudini mari. Preotii shintoisti din Japonia urca pe muntele Fuji, in India muntele Arunchala este considerat a fi intruparea zeului Shiva, iar zeii greci au trait pe muntele Olimp. De aceea legendele lumii sunt pline de povesti despre calatorii anevoioase, necesare pentru a ajunge la locurile sacre. Probabil ca cea mai cunoscuta este povestea biblica despre Moise, care urca pe muntele Sinai pentru a primi cele 10 porunci.
Noi fiintele muritoare traim in Lumea de Mijloc a lui Homo Sapiens, iar Lumea de Sus este domeniul lui Homo Luminous – taramul Spiritului. Acesta este un taram al ingerilor si arhanghelilor, dar si al celor iluminati, care sunt mai presus de timp si moarte. Lumea de Sus este acolo unde suntem in contact cu natura noastra Divinna, si locul in care descoperim frumoasele legaminte pe care le-am facut cu Spiritul inainte de a ne naste. Aici noi invatam care este schema adevarata a vietii.
Legendele ne spun ca, atunci cand calatorim catre Lumea de Sus, realizam calatoria eroului. Daca doresti sa atingi cele mai inalte culmi, este necesar sa le urci ca si cum ai fi tu eroul. Fiind opusul victimei, eroul este capabil sa raspunda chemarii sale de a face fata unor incercari aparent de netrecut, in timp ce victima se lasa la mila sortii. Tot asa cum Psyche a trebuit sa treaca prin incercari dificile inainte de a urca pe muntele Olimp, si noi ne putem implini destinul dupa ce trecem printr-un proces de purificare si curatare. Miturile ne invata ca atingem cele mai inalte culmi ale Lumii de Sus numai daca suntem intr-o stare de vindecare, eliberati de cerintele ego-ului si plini de gratie Divina si onestitate.
Vacile Sacre
Pregateste-te pentru o calatorie in Lumea de Sus prin renuntarea la credintele tale limitative despre iubire, putere, bani si sanatate, cum ar fi: “Nu sunt suficient de bun”, “Nu merit asta”, “Voi practica yoga atunci cand voi avea mai mult timp” sau “Cand voi avea mai multi bani, voi munci mai putin si voi manca mai sanatos”. Avem aceste credinte limitative, sau “vaci sacre”, deoarece credem ca ele ne ofera siguranta – dar, in realitate, ne impiedica sa atingem unicul lucru care ne va permite sa traim experienta magicului din lume. Credem ca e mai bine sa ne agatam de putinul care il avem, decat sa nu avem absolut nimic. Mai bine o relatie proasta decat nici o relatie. Mai bine un job prost decat nici un job.
Abandonarea credintelor limitative
O vaca sacra este ultimul lucru pe care ai dori sa-l pierzi sau la care ai dori sa renunti – si s-ar putea sa fie ceva despre care este imperios necesar sa il pastrezi. Este o creditna limitativa pe care o confundam cu realitatea. Este intotdeauna acel lucru pentru care nu avem bani, timp, sanatate sau curaj de a-l realiza, dar pe care trebuie sa dorim sa-l abordam pentru a deveni fiinte complete. Cand ramanem agatati de credintele noastre limitative, pot rezulta dificultati si boli.
Credintele limitative sunt intotdeauna pastrate ca o dogma. De exemplu, Galileo a fost adus ca eretic in fata Inchizitiei, in sec. XVII, intrucat sustinea teoria lui copernic, care spunea ca Pamantul se invarte in jurul Soarelui, iar asta era in conflict cu invataturile timpului. Galileo a trebuit sa sacrifice vaca sacra ce proclama faptul ca planeta noastra era centrul universului. Chiar daca a fost privat de libertate pentru ca a negat aceasta credinta, prin faptul ca a ramas credincios destinului sau in fata unui pericol coplesitor el a facut o descoperire care a schimbat cursul stiintei pentru totdeauna. La fel ca si Galileo, daca doresti sa urci pe inaltimile cele mai mari, trebuie sa procedezi ca el, chiar si atunci cand esti confruntat cu dogme si opozitie. Prietenii tai si famila nu vor crede ca iti parasesti jobul sau relatia perfecta din punctul lor de vedere, pentru a-ti implini destinul – ei vor gandi ca urmezi o cale a nebuniei. Dar a raspunde chemarii tale inseamna doar ca raspunzi opiniilor unei singure persoane: tu insuti!
Chemarea destinului
Este posibil sa primesti o chemare din partea destinului si sa o ignori. Este tentant sa spui “inca nu sunt gata pentru acest lucru, o sa il fac alta data, acum imi este foarte bine..”. Atunci cand nu raspunzi unei chemari, risti sa starneti mania Raiului. In povestea lui Iona si a balenei, de exemplu, Dumnezeu il cheama pe negustorul sarac Iona si ii spune: “Vreau sa mergi la Ninive”. Iar Iona ii raspunde: “Nu, vreau doar sa am o viata simpla. Vreau sa raman un simplu negustor si sa fiu langa copiii mei.” Iona si-a ignorat chemarea, s-a urcat pe un vas si a plecat in directia opusa fata de Ninive. A inceput o furtuna puternica, marinarii stiau ca cineva de pe vas a starnit mania lui Dumnezeu, Iona a marturisit ca el este, si a fost aruncat peste bord. Apoi a fost inghitit de o balena, care l-a purtat in stomacul sau pana la Ninive. Povestea lui Iona ne invata ca, daca nu vrem sa ne acceptam de buna voie destinul, vom fi dusi intr-acolo oricum. Chemarea destinului este de obicei iesita din comun. Nu este ca o simpla alegere a unui meniu, intre pui si peste, ci este o forta care se afla complet in afara controlului nostru. Intrebarea este daca raspundem acestei forte de buna voie, sau asteptam ca o boala sau o criza personala sa ne oblige sa ne oprim din ceea ce facem si sa ne urmam destinul?
Sau cum se spune: “Daca vrei sa-l vezi pe Dumnezeu razand, atunci fa-ti planuri…”
Chemarea destinului nu vine de obicei in modul in care te astepti. Hellen Keller, de ex, a ramas surda si oarba de la varsta de un an si jumatate, dar a invatat cum sa comunice si a devenit prima studenta americana surda si oarba carea absolvit o facultate.
Oamenii exceptionali ne arata ca putem sa ne sacrificam credintele limitative pentru a transforma o simpla dorinta de supravietuire intr-un destin. Prin urmare, ce inseamna destinul nostru? Inseamna sa ne obisnuim cu limitarile noastre, sau sa transformam lumea? Calea vindecatorului a insemnat intotdeauna renuntarea la credintele limitative si transformarea lor in surse de putere si inspiratie. Cand sacrificam vacile sacre, nu mai exista nici o scuza pe care sa o spunem Spiritului. Exista doar un DA rasunator pe care sa i-l spunem vietii.
Cu aceasta poveste va invit sa va uitati la voi , la vietile voastre, si in jurul vostru. Vedeti oameni care se chinuie? Va vedeti pe voi, sau pe altii, in suferinta? Ce anume va provoaca chinul si suferinta? Care din credintele voastre sunt sursa de suferinta?
Nu se cade sa aia…nu se cuvine sa ailalta… Nu pot sa vin la munte ca tre sa fac parastas la bunica, ca ma rade tot satul… Nu pot sa fiu relaxat, ca imi trebe bani sa tin copilul la scoala in UK, ca in Romania nu mai exista scoli bune… Sa nu mai sufere copilul meu de saracie si haine ieftine cum am suferit eu….etc…etc…
De fapt, e foarte simplu sa fii fericit, daca simplifici foarte mult viata ta, renunti la frici, si la ego. Lipeste poza cu piramida lui Hawkins pe frigider, sa o vezi de 100 de ori pe zi, si iesi din frica, oricand si cu orice pret. Si renunta la judecati, ca nu sunt bune la nimic, alea sunt ale ego-ului, nu ale Sinelui tau Divin.
Pace si iubire va doresc!