Azi am petrecut o dimineata superba alaturi de multi copii simpatici. Recent am fost invitat de o prietena sa fiu un fel de speaker, alaturi de alti oameni de profilul meu - adica cu ceva experienta practica de viata si de business, in diverse roluri si industrii, intr-un panel dedicat indrumarii si orientarii profesionale pentru elevii catorva clase de a XI-a de la liceul Caragiale. Foarte frumos si profi organizat, initial o sesiune open in sala de festivitati, cu ceva intrebari si raspunsuri, si apoi breakout pe specializari, sesiune in care copiii veneau si intrebau orice aveau nevoie sa stie. Eu am avut zona de IT, pentru ca am lucrat peste 20 de ani in domeniu. Am avut placerea sa fiu alaturi de: o tanara medic rezident, un avocat de business de succes, un specialist in marketing si strategie cu pozitie de CMO Emea&Latam, un antreprenor de succes in comertul online, un arhitect pasionat, si o tanara consultanta pe segmentul de universitati internationale, absolventa de Bocconi - o prestigioasa scoala de business din Milano.
M-am gandit sa impartasesc cu voi experienta de azi, pentru ca desi acesti oameni au povestit experientele lor pentru niste copii, ca sa ii inspire si sa ii ajute sa faca alegeri constiente pentru viata lor, mi se pare ca aceste lectii pot fi la fel de utile si pentru mine, si pentru orice adult.
Ana, tanara de la Bocconi, vine si povesteste, redau aproximativ: “Aveam eu asa un vis si o dorinta sa ma fac bancher de investitii si wealth management, asa ca am aplicat pt un internship la JP Morgan. 4 sesiuni de interviu, proces de selectie dur, castiga jobul. Salariu de start mare, aparent interesant. Si apoi zice - au fost cele mai nasoale 3 luni din viata mea. Anxietate full. Se pleca de la 10 seara de la birou; Daca indrazneai, ca junior, sa pleci inaintea oricarui senior care mai era prin birou - gata erai exclus, dubios, toata lumea se uita stramb la tine a 2-a zi. Adica iti vindeai viata complet, pe niste bani si niste himere”. A rezistat 3 luni, a plecat, pa-pa. Bravo ei!
M-am bucurat mult ca a spus ea lectia asta, fiind mai tanara si mai aproape de varsta acelor copii. Mult prea des ne ducem dupa fenta si dupa avioane si poze. Traim intr-o lume a marketingului. Mananci, bei, mesteci Orbit. Coca Cola - deschide si savureaza fericirea. Cam asta ascultam toata ziua, daca deschidem radioul sau TV-ul. Pe Netflix filme cu avocati bine imbracati, ce conduc masini scumpe, si sunt foarte fericiti. Si bancheri de pe WallStreet - la fel, foarte fericiti si de succes. Maaare bullshit!!! Exact, asa ceva exista doar in filme. In realitate, poti sa ajungi sa savurezi cateva momente de astfel de fericire si satisfactie, dar pretul platit este enorm. Sau putem sa stam ceva mai ancorati in realitate, sa ne uitam cu ceva mai multa atentie in jurul nostru, sa incercam sa intelegem mai mult, si sa nu alegam dupa iluzii.
Apoi vine Cornel, tipul de la marketing, si zice asa: “Eu inital am lucrat intr-un institut de cercetare (deci foarte bun omul, daca a lucrat in cercetare, nu oricine ajunge acolo), am facut ceva inventie, cu impact financiar la nivel de 1mil usd, si ma asteptam si eu la o prima. Si vine statul roman si imi da 20 usd. Am inteles ca nu sunt in filmul care trebuie, asa ca am plecat. Am aplicat la niste burse, am facut un MBA, m-am dus pe marketing, si e ok. Deci copii, facultatea e o experienta, va ajuta, dar nu e musai ca o sa profesati ce ati invatat, puteti sa alegeti diferit si sa schimbati cand vreti voi.” Si mai vine si Arhitectul: “Eu chiar imi iubesc meseria, dar la un moment dat m-am simtit saturat, am simtit nevoia de altceva, asa ca mi-am facut o cafenea…, fac si arhitectura, dar imi place si o cafea buna…"
Acuma, cati dintre noi stam in joburi de rahat, care nu ne (mai) plac, din diverse motive, si fugim de schimbare, pentru ca ce? Ca ne e frica, ca ne e lene, pentru ca… Chiar m-a impresionat un om care a avut puterea sa plece din cercetare, pentru ca a simtit ca nu e recompensat pe masura contributiei sale, si a dat reset si a inceput ceva nou, de la zero.
Mihai, antreprenorul: “Eu in facultate nu am fost vreun mare geniu, nu am inventat nimic, ca ma apucasem sa fac bani; Dar mi-a placut sa stau pe langa cei mai destepti, simteam ca ma inspira, ca pot sa invat de la ei, ca pot sa cresc alaturi de ei…” Asta am invatat-o si eu cand faceam MLM cu Amway - esti suma celor 6 oameni din jurul tau, cu care iti petreci cel mai mult timp din viata ta. Nu ai cum sa fii mai sus. Cand esti cel mai destept din gashca ta, e nasol. Tu cum mai cresti? De unde iti mai iei inspiratie, provocare? Cat de des iti faci curat in relatii? Ca sa renunti la cele care nu iti mai aduc nici un fel de contributie, si sunt degeaba?
Lectii valoroase de viata sunt peste tot in jurul nostru, tot timpul! Trebuie doar sa fim umili si deschisi, si sa plecam urechea, si putem creste, oricat ne dorim…Sky is the limit!
Pace si iubire va doresc!
Frumos, felicitări!
Copiii au nevoie de îndrumare și exemplu personal.