Nu sunt fericit (NI#71)
Despre credinte si conflicte interioare
Peste weekend am fost un pic pe la Navodari, la plaja si la racoare, ca in Bucuresti a fost cald rau. Mi-a facut mama dovlecei pane cu mujdei, deci extaz total! :) M-am intalnit si cu un bun prieten la un suc, nu ne mai vazusem de anul trecut. Cam de o seama cum mine, spre 50 de ani, are un baiat la liceu, care nu sta cu el, e divortat, de vreo 2 ani cred. La un moment dat imi da una asa directa zdrang – bai eu nu sunt fericit… Zic bun, hai sa vedem cum sta treaba cu fericirea, De ce crezi tu ca nu esti fericit? Ce te impiedica sa fii fericit? Sau, cum erai cand erai fericit? Ce anume te face fericit? Zice el, pai , stai, ca nu sunt sigur ca stiu ce inseamna aia sa fiu fericit…
Zice, hai sa iti explic. Uite, mergeam cu fosta la shopping, ea se uita la 2-3 perechi de pantofi, alegea una, si pleca direct din magazin incaltata cu ei, foarte bucuroasa. Eu, daca luam ceva, ii duceam acasa, ii puneam deoparte in dulap, astia sunt cei noi, buni, hai sa asteptam o ocazie deosebita sa ii purtam prima oara…
Personal, m-am conectat imediat cu genul asta de comportament al lui, pentru ca l-am avut si eu o vreme, mai in tinerete…
Ok
Zic, ia zi, ti-a zis fosta de ce a divortat de tine? Zice, da, ca sunt zgarcit si ca facem totdeauna cum vreau eu, si ca trebuie sa se lupte cu mine ca sa obtina ceva… De ex, iarna, ea vroia 25 de grade in casa, eu ii spuneam ca e ok si la 20, ca noi avem casa mare pe 3 niveluri si costa mult gazele… Ea vroia sa ia la copil adidasi de 600ron Tommy, eu ii spuneam ca sunt ok si cei de 100ron de la Decathlon…
Deci conflict evident de valori personale, credinte, si comportamente. El Logic, ea Emotionala, doua lumi diferite. Valorile iti determina credintele, iar credintele iti determina comportamentul. Cam asa functioneaza treaba cu noi. Si mai sunt si programele din cap, ce ai vazut la mama si la tata acasa…
El vine dintr-o familie cu un tata harnic si strangator, ce i-a cumparat la baiat un apartament in care sa stea, cand s-a insurat, si apoi, dupa cativa ani, a mai strans ceva bani, si s-a apucat sa ii faca si casa la copil, ca e mai mishto la casa decat la bloc… Ea vine dintr-o familie care a tocat toti banii pe care i-a avut, ca viata e frumoasa, si nu a economisit nimic…
Acum despre programe… Toate generatiile nascute in comunism, sa zicem cei nascuti pana prin ’82-’83, au apucat sa traiasca cei 7 ani de acasa in energia aia nashpa de saracie, de lupta si de supravietuire. Pt ca realmente era greu, pentru cei mai multi. Iar noi copiii, asta am vazut la mama si la tata, cum se lupta din greu in fel si chip, sa faca rost de bani, de mancare, si orice altceva aveai nevoie ca sa ai un trai decent. Si mai e inca un program foarte puternic ce vine din perioada aia, cel de sacrificiu de sine. Era o bucata mica de carne la masa, ce ziceau mama si tata – lasa sa manance copiii, noi mancam doar cartofii si mamaliga. Nimic pentru mine, totul pentru copii, ca lasa sa le fie lor bine. Bunica la fel, toata pensia pentru nepoti, nimic pentru sine. Asta vezi in casa la tine, copil fiind, asta vei face cand vei fi si tu adult… Si de aici vine incapacitatea de “a-ti da voie”. Prin cartile bune americane de psihologie exista conceptul asta de “a-ti da voie”, pe care unii oameni observ ca pur si simplu nu il inteleg. “Pai cum ma Bogdane adica sa imi dau voie??? Pai ce nu sunt un om liber, si nu pot sa fac ce vreau eu cu mine si cu banii mei ??” Raspunsul e ca de multe ori NU; Fara ca tu sa fii constient de ele, programele din capul tau NU iti dau voie sa faci destul de multe chestii, cum ar fi de ex. sa iti faci un cadou si sa te bucuri de munca ta si de banii tai. Eu am o pereche de adidasi buni, adica aia de iesit in oras, nu cei de frecat prin parc si pe la piata, pe care am dat aprox 300 ron la SportVision la reduceri ; Baietii mei cei mari tocmai au avut banchet ca au terminat clasa a 8-a si a 12-a, si si-au luat Nike de 600 ron de la mol, ultima colectie… Nu e asa ca e un mic contrast aici??? :)
Si da, programul de saracie e foarte pervers si puternic. Pleci la drum in viata si tragi ca boul la jug sa iti iei casa si masina, ca asa pare, ca dupa ce o sa le ai pe alea te loveste extazul. Sa nu fii si tu sarac si rupt in cur cum au fost mata si tactu. Numai ca, in procesul asta de acumulare de averi, te neglijezi complet pe tine, si nu iti mai hranesti deloc sufletul, si divinul din tine. Pe masura ce acumulezi, EGO-ul devine puternic, se umfla, si te controleaza prin frica. Nu mai e bun cu autobuzul, trebe bemeweu; Ai presiune interioara, sa te aliniezi la cercul social, haine scumpe, concedii scumpe, si tot asa – nu mai merge viata fara ele. Apar rusinea si inadecvarea - pai ce, noi nu putem, nu suntem in stare, suntem ultimii fraieri??!!!? Ia hai sa ne rupem in 14 sa muncim si mai mult… Si la un moment energia interioara se termina. Si pac – surpriza, la 40-50 de ani, cand ai luat si casa si masina, si vrei sa o arzi si tu un pic pe extaz – surpriza, vine un divort, sau vreo depresie din aia nasoala. Ca nu ai avut timp sa cumperi si sa citesti o carte, despre suflet, despre neurostinte, despre cele 5 limbaje ale iubirii, sau alte prostii de genul asta… doar bani si job si iar bani…
Asadar, long story short, ce putem face ca sa fim fericiti??
Pai, primul principiu in povestea asta e un proverb arab: “Nu te apuca sa sapi fantana cand iti este sete…” Ca o sa mori, pana dai de apa. Adica, fii proactiv! Daca esti tanar, si toate sunt roz, dar nu ai nici o carte prin casa, si nu citesti nimic, decat citate motivationale pe Insta si FB, e nasol. Ia si incepe sa sapi, incearca sa afli despre tine cine esti si ce treaba ai pe aici, care sunt nevoile tale intime si subtile, cat de mult le hranesti, care iti sunt programele toxice din cap, eventuale traume … si tot asa. Omul este si corp, dar este si Spirit… Corpul se descurca cu o shaorma, dar Spiritul cum si cu ce il hranim??
Si, din nou, daca ai o relatie, bravo tie, dar trebuie hranita si intretinuta. La cel mai mic conflict cu partenerul, ia si pune mana pe carte, studiaza, cum si de ce a aparut, ce valori si comportamente ale voastre intra in conflict si de ce? La care vreti sa renuntati, ca sa dispara conflictul??? Ce vrei sa schimbi la tine, ca sa mearga? Vreti sa aveti tot timpul dreptate, sau vreti sa fiti fericiti? Fericirea este despre schimbare si evolutie, si crestere interioara, permanent…
Pace si iubire va doresc!!
Trauma saraciei comuniste a marcat toti prietenii/cunostintele noastre. O parte constientizeaza asta si o metabolizeaza lupta cu ea si fac exact asa cum spui citim, vorbim, comunicam, o depasim. O parte a celorlalti o neaga profund sau o aclama feroce...