Intelepciunea corpului
Recent mi-am luat de la Gaudeamus o carte foarte buna - “Cartea Secretelor”, a lui Deepak Chopra. Este foarte buna si pentru faptul ca la sfarsitul fiecarui capitol are niste exercitii practice, care sa te ajute sa intelegi mai bine si sa experimentezi conceptele din carte. Mi se pare ca ideile de mai jos sunt potrivite pentru perioada asta din an… vine un pic de vacanta… avem timp pentru reflectie…
Intelepciunea corpului este un punct bun de pornire in a intelege dimensiunile ascunse ale vietii. Chiar daca acestea sunt invizibile, intelepciunea corpului este extrem de reala, fapt pe care cercetatorii din medicina au inceput sa-l accepte pe la mijlocul anilor ’80. Perspectiva veche era ca creierul este singurul organ dotat cu inteligenta. Ulterior, au fost descoperite semne de inteligenta si in sistemul imunitar si cel digestiv, unde au fost observate molecule speciale de tip mesager, care umbla prin tot organismul, duc si aduc informatii creierului, dar functioneaza si pe cont propriu. Celulele participa pe deplin la misterul vietii.
Intelepciunea pe care o traiesti deja
Identificarea cu inteligenta corpului.
1. Ai un scop mai inalt.
2. Esti in comuniune cu viata in complexitatea sa.
3. Constienta ta e gata sa se metamorfozeze, in orice moment. Din cand in cand, ea simte orice exista in spatiul tau vital.
4. Ii accepti pe ceilalti ca pe egalii tai, fara a-i judeca sau a avea prejudecati
5. Traiesti fiecare moment intr-o maniera creativa, reinnoita, si nu te agati de ceea ce e vechi sau depasit
6. Fiinta ta este leganata in ritmurile Universului; Te simti in siguranta si ingrijit;
7. Pentru tine eficienta inseamna sa lasi fluxul vietii sa-ti aduca ce ai nevoie; Forta, controlul si lupta nu sunt modul tau de a actiona.
8. Simti o conexiune cu sursa ta.
9. Esti programat sa daruiesti, ca sursa a intregii abundente.
10. Priveste orice schimbare – inclusiv nasterea si moartea – prin perspectiva nemuririi. Ceea ce nu e schimbator reprezinta lucrul cel mai real pentru tine.
La nivelul celulelor, nici unul dintre aceste subiecte nu este aspiratie spirituala, ci fapt al existentei cotidiene.
Adica, celulele noastre traiesc si se comporta conform principiilor enuntate mai sus. Eventual, ne putem propune sa traim si noi onorand aceste principii, in dorinta de a avea o viata mai buna…
Scopul superior.
Fiecare celula din corpul tau e de acord sa lucreze pentru bunastarea intregului, iar bunastarea sa individuala ocupa locul 2. Daca este necesar, va muri pentru a proteja corpul – si de multe ori o face. Durata de viata a fiecarei celule este o fractiune din durata ta de viata. Celulele pielii mor cu miile in fiecare zi, la fel si celulele sistemului imunitar, care alunga microbii invadatori. Egoismul nu este o optiune pentru celule, isi fac treaba pentru un scop superior.
Comuniunea.
Fiecare celula tine legatura cu toate celelalte celule. Celulele mesager se straduiesc sa instiinteze cele mai indepartate puncte ale corpului despre dorinta sau intentia altei celule, oricat de mica ar fi ea. Retragerea sau refuzul comunicarii nu este o optiune.
Constienta.
Celulele au capacitatea de a se adapta imediat. Raman flexibile, pentru a putea reactiona la situatii urgente. A se lasa prinse in comportamente rigide nu este o optiune.
Acceptarea.
Celulele admit ca toate sunt importante, in egala masura. Fiecare functie din corp e interdependenta cu cealalta. A actiona de una singura nu este o optiune.
Creativitatea.
Desi fiecare celula are un set unic de functii – de ex. celulele ficatului pot realiza 50 de sarcini separate – ele se combina in moduri creatoare. O persoana poate manca o mancare pe care nu a mai mnacat-o inainte, poate avea ganduri care nu le-a mai avut niciodata, poate dansa intr-un fel complet nou. A se agata de un comportament invechit nu este o optiune.
Fiinta.
Celulele se supun unui ciclu universal de odihna si activitate. Deci acest ciclu se exprima in diferite moduri, cum ar fi presiunea sangelui si ritmurile digestive, expresia cea mai evident este somnul. Necesitatea de a dormi ramane un mister, si fara somn apar disfunctii masive. In linistea inactivitatii e plamadit viitorul corpului. Ai fi activ sau agresiv in mod obsesiv nu este o optiune.
Eficienta.
Celulele functioneaza folosind cel mai mic consum de energie posibil. De regula, o celula stocheaza hrana si oxigen in interiorul ei pentru numai 3 secunde. Ea are totala incredere ca va primi ce ii trebuie. Consumul excesiv de hrana, aer sau apa nu este o optiune.
Conexiunea.
Datorita mostenirii genetice comune, celulele stiu ca sunt fundamental aceleasi. Faptul ca celulele ficatului sunt diferite de ale inimii nu neaga identitatea lor comuna, care e neschimbatoare. In laborator, celula unui muschi poate fi transformata genetic intr-o celula a inimii, mergand inapoi la sursa lor comuna. Celulele sanatoase raman legate de sursa lor, idiferent cat se divid. Pentru ele, a fi scoase din intreg nu este o optiune.
Daruirea.
Activitatea de baza a celulelor presupune a darui, ceea ce mentine integritatea celorlalte celule. Angajamentul total fata de a darui face ca aspectul de a primi sa devina ceva automat, cealalta jumatate a ciclului natural. A tezauriza nu este o optiune.
Nemurirea.
Celulele se reproduc pentru a-si impartasi cunoasterea, experienta si talentele, daruind totul progeniturilor lor. E un fel de nemurire practica. Ele se supun mortii la nivel fizic, dar o inving la nivel non-fizic. Prapastia dintre generatii nu este o optiune.
Fa o lista cu toate calitatile si fii atent la tot ce inseamna “nu este o optiune”: egoism, refuz de a comunica, a fi scos din intreg, consum excesiv, agresiune. Daca celulele noastre stiu sa NU se poarte astfel noi de ce o facem? De ce lacomia ar fi benefica pentru noi, daca este distrugatoare la nivelul celulelor? DE ce ii permitem consumului excesiv de hrana sa dea nastere unei epidemii de obezitate, daca celulele noastre stiu exact cat au nevoie sa consume?? Ne tradam intelepciunea corporala si, mai rau, ignoram modelul de viata spirituala perfecta care exista deja in corpul nostru.
Long story short, sunt multe subiecte de reflectie pe aici. Cum e cu “sfanta masa de Craciun?” Cam cat de lacomi v-ati propus sa fiti anul asta? Cam cata mancare o sa aruncati dupa? cate pastile o sa magati in voi ca sa ajutati digestia de boeuf+cozonac+caltabosi+tiramisu?
Aveti comportamente rigide si/sau invechite? Va contribuie cu ceva in viata voastra? Aveti in plan sa renuntati la ele? De ce le pastrati?
Pace si iubire sa aveti!