Zilele astea s-au intamplat niste chestii care iar mi-au stimulat reflectia si cautarea de raspunsuri. Ieri, sambata, am baut o cafea in oras cu un nou prieten, ne-am vazut sa discutam ceva business, si am ajuns sa discutam si chestiuni din sfera personala, moment la care imi spune ca el e divortat de 3 ani, ca are 2 copii, si ca sunt norocos ca am o sotie si o relatie ok. Apoi se declara total surprins ca am 4 copii, si cu aceeasi femeie. Cam toata lumea e suprinsa ca am facut toti copiii mei cu aceeasi nevasta, probabil ca din afara pare plictisitor. :) Actually, e chiar foarte placut! :) L-am intrebat de ce a divortat, si apoi am inceput sa ma gandesc eu de ce nu am divortat…
Cred ca in esenta relatiile esueaza din cauza lipsei abilitatilor de comunicare, si din cauza incapacitatii partenerilor de cuplu de a evolua si a se transforma in directia nevoilor proprii dar si ale partenerului de cuplu. Eu m-am casatorit in anul 2000. Evident ca in primii ani pasiunea e maxima, relatia e ok. E un prag cand apare primul copil, la noi a venit in 2002. Asta e ok, aduce noutate, aduce motivatie in plus. Primul copil e primul proiect serios al echipei, al cuplului. Dar poate sa fie si un risc mare aici, multe mamici se dedica exclusiv copilului, dorm cu el, sotul ajunge neglijat si exilat pe canapea in living… Big mistake! Apoi, in 2005, deci la 5 ani distanta, eu mi-am luat un job mai lejer, home office, a venit al doilea copil, iar in 2007 sotia a decis sa se lase de job si sa aiba grija de copii. Am mai spus, asta a fost cea mai buna decizie din viata noastra!
Cred ca aici e un prim raspuns, si o prima solutie de a tine o relatie functionala, in echilibru, si sa nu ajungi la divort. Si anume ca unul dintre parteneri, sa aiba un job mai relaxat, care sa ii permita sa aiba mai mult timp pentru familie, pentru a gandi si planifica relatia de cuplu, si pentru a fi mai echilibrat in momentele de criza, care apar inevitabil. Cu doi oameni storsi, care zi de zi vin acasa la ora 18 de la birou (nu mai zic poate la 20 sau 21 cu tot cu overtime), clar nu are cum sa fie treaba pe roze; Sau daca merge, probabil ca merge greu… Mai ales ca acum, cand lucrul home office e normal, si e la fel de normal sa ai mai multe joburi sau sa lucrezi in mai multe proiecte, e usor sa te setezi astfel incat sa dai mai mult timp familiei, dar si tie personal. Asadar, dupa cum spun: “Mai putin inseamna de fapt mai mult”. Renunti la niste bani, partial sau total la un salariu, dar iti castigi viata si linistea si confortul. Am povestit un pic si despre asta in podcastul unui prieten - Igor Rotaru, daca vreti puteti vedea pe larg aici:
O alta cauza poate sa fie lipsa de educatie a domnului sot, modelele si programele gresite pe care le are in cap, si cu care vine in relatie. Evident, asta se poate manifesta si in capul doamnei, dar cred ca statistic se intampla mai mult la domni. :) Eu vin dintr-o familie in care tata credea ca daca esti barbat si speli vasele, esti un fel de pussy, un mic ratat. El avea ideile lui, eu pe ale mele - nu am luat programele lui, am spalat ceva vase la viata mea, pana ne-am cumparat masina de spalat vase… Daca vii in cuplu cu ideea ca trebuie sa iesi cu baietii la fotbal , la bere, si nu rupi timp din vechile obiceiuri, ca sa creezi unele noi, de cuplu, atunci pa, nu ai nici o sansa. Similar, daca in fiecare zi o arzi la coafor si la manichiura, si dupa aia girls night out, la fel, nu ajungi departe. Provocarea e sa iti tii ego-ul in frau, sa fii umil, si sa intelegi ca nu se invata la nici o scoala sa fii sot/sotie sau parinte. Trebuie sa iti gasesti propria cale, sa investesti timp si efort sa o descoperi, altfel nu merge. Era si povestea aia cu limbajele iubirii, si alea trebuie descoperite, ca nu suntem toti la fel…
Azi a murit Matthew Perry. Simpatic om, RIP. A murit singur, fara familie, fara urmasi. O sa caut sa ii cumpar cartea in care si-a scris memoriile, probabil e interesanta. Inecat in propriul jacuzzi, o fi baut un pahar in plus, sau poate a luat o bombonica in plus. Redau de pe Hotnews:
«Perry a fost sincer în ceea ce priveşte lupta sa cu dependenţa, cu care s-a confruntat chiar şi la apogeul carierei sale. ”Luam 55 de pastile de Vicodin pe zi, aveam 58 de kilograme, jucam în «Friends», urmărit de 30 de milioane de oameni – şi de asta nu mă pot uita la serial, pentru că eram îngrozitor de slab”»
Stau si ma intreb cam cate vedete cu bani multi trebuie sa mai moara in chinuri, ca sa isi dea toata lumea seama ca nu banii aduc fericirea, si sa nu e cazul sa iti vinzi viata pentru bani. Cafeaua de care ziceam am baut-o la mall la Baneasa, pe terasa. Cand te duci in parcare, parca e showroom auto, numai BMW si Rover. Nici nu vreau sa ma gandesc ce pret cumplit platesc oamenii aia pentru masinile alea…
Zilele trecute m-am auzit la telefon cu un preten. Ca profil, CEO de pravalie de peste 100mil eur/an. Un tip foarte destept, educat, modest, un om bun. Dar genul introvert, gandeste prea mult. :) “Ce mai faci? Bai, sunt plin de lehamite… Ce ai patit??? Pai nu vezi tot rahatul asta din jur, economia se duce in cap, inflatie…etc…” II zic, bai, esti in bula gresita si esti contaminat cu energie negativa, schimba bula!! Zice, bai, sunt in vreo 3-4 bule, si toti sunt la fel!! II zic, bai, eu daca ma duc la kite, pe balta, in bula mea toata lumea e zen, oamenii fericiti, relaxati, si te asigur ca nu trag nimic pe nas…
Ideea e ca in spatele lehamitei, este tot o frica, un ego mare, si o dependenta de bani si de un stil de viata, care aparent te face fericit. Desi fericirea e in mod clar in interior, NU in exterior. Un job sau un business e ceva care sa iti permita sa iti platesti facturile si sa iti intretii familia, si cam atat. Ideal sa iti placa, si sa lucrezi cu oameni care te respecta si care iti plac. Esti liber sa schimbi pana gasesti combinatia asta, nu te opreste nimeni. Ideea e sa ai o libertate interioara si un nivel de non-atasament care sa iti permita sa te plimbi la fel de relaxat si cu metroul si cu un bmv de 100k… Sa poti sa traiesti relaxat si fericit si cu 1000 eur pe luna, chiar daca acum topesti 5000 pe luna; Daca ti se intampla sa fii in contexte si anturaje in care energia este negativa, fugi de acolo cat poti de tare si de repede, pentru ca e toxic si periculos…
Long story short, fericirea si echilibrul se regasesc in simplitate, mai putine preocupari in zona materiala, mai multa grija pentru suflet…
Pace si iubire sa aveti!