Letting GO, Calea renuntarii - David Hawkins
Una din caile prin care Dumnezeu imi arata ca ma iubeste, este sa imi puna in mana, la momentul potrivit si exact cand am nevoie, cate o carte in care imi gasesc raspunsuri la lucrurile care ma macina. Asa ca zilele trecute am luat din biblioteca una din cartile bune si grele ale lui Hawkins - Letting Go. Cartea ofera un mecanism prin care ne putem accesa capacitatile innascute pentru fericire, succes, sanatate, pace interioara. Aceste stari se gasesc in interiorul fiecaruia dintre noi. Nu depind de circumstantele exterioare si nici de insusirile personale. Nu necesita credinta intr-un sistem religios sau altul. Nici un grup de persoane si nici un sistem de credinte nu sunt detinatorul pacii interioare, aceasta fiind inerenta sufletului omenesc in virtutea originii sale. Calea renuntarii ofera reperele necesare pentru a trai o viata mai libera de constrangeri, oricarei persoane dornice sa faca aceasta calatorie. Conditia cea mai importanta este acceptul vostru de a renunta la atasamentul fata de experienta curenta de viata. Partea “meschina” din noi este atasata de ceea ce-i este familiar, oricat de dureros sau de ineficient ar fi acest lucru.
Dr. Hawkins ne reaminteste Legea Constiintei: “Suntem cu totii conectati la nivel energetic, iar o vibratie superioara (precum aceea a iubirii) are un efect puternic asupra unei vibratii inferioare (cum este teama)”. Fiind cu totii parti ale intregului, atunci cand vindecam ceva in noi insine, vindecam acelasi lucru si pentru lumea in ansamblu. Asa cum cresterea nivelului marii ridica toate vasele care plutesc pe ea, si stralucirea iubirii neconditionate din interiorul inimii omenesti eleveaza tot ce tine de viata.
Tehnica de renuntare consta dintr-un sistem practic de indepartare a obstacolelor si atasamentelor. Dupa cum au spus toti inteleptii lumii, atasamentele sunt cauza primara a suferintei. Mintea, cu gandurile ei, este stimulata de sentimente. Fiecare sentiment constituie efectul cumulat al multor mii de ganduri. Pentru ca, pe tot parcursul vietii, cei mai multi oameni isi reprima(inconstient) si suprima(constient) sentimentele, energia reprimata, se acumuleaza si incearca sa se exprime prin tulburari psihosomatice, afectiuni ale corpului, suferinte emotionale si comportament deviant in relatii.
Beneficiile tehnicii renuntarii sunt intalnite la diferite niveluri:
La nivel fizic: Eliminarea emotiilor reprimate are un efect benefic asupra starii de sanatate. Daca o persoana recurge in mod constant la renuntare, tulburarile fizice si psihosomatice se amelioreaza si adesea dispar.
La nivel comportamental: Deoarece se manifesta diminuarea treptata a anxietatii si emotiilor negative, se simte din ce in ce mai putin nevoia de escapism prin droguri, alcool, distractie sau somn in exces. Apare sporirea vitalitatii si energiei.
Relatii interpersonale. Pe masura renuntarii la sentimentele negative, sporeste capacitatea de a iubi si se reduc conflictele cu ceilalti. Dependenta de intelectualism scade constant, si se face mai des apel la cunoasterea intuitiva.
Constiinta – Cosntientizare – Spiritualitate. Este un domeniu ce poate fi accesat prin recurgerea constanta la mecanismul renuntarii. Renuntarea la emotiile negative insemna ca omul respectiv simte o fericire, pace si bucurie sporite. Se manifesta o expansiune a constientei, si se experimenteza adevaratul Sine interior.
Mecanismul renuntarii
Renuntarea se simte ca incetarea brusca a unei presiuni interioare sau ca eliberarea de sub o greutate. Este insotita de o senzatie subita de usurare si usurinta, insotite de o fericire mai intensa si de sentimentul de a fi liber. Este, de fapt un mecanism al mintii, si toata lumea l-a resimtit la un moment dat. Exemplu: Te afli in toiul unei discutii aprinse, esti furios si suparat. Deodata, totul ti se pare absurd si ridicol, incepi sa razi si situatia se detensioneaza. Treci de la furie, teama si sentimentul de a fi atacat, la a te simti brusc liber si fericit. La aceasta se rezuma toata tehnica: la a renunta in mod constient si frecvent, oricand doresti. Atunci vei fi numai tu responsabil de modul in care te simti, si nu vei mai depinde de lumea din jur, si de reactiile tale la ea. Asta inseamna sa folosesti invatatura de capatai a lui Buddha, care indeparteaza presiunea data de reactivitatea involuntara. Purtam in noi un imens rezervor de sentimente, atitudini si convingeri negative, care s-au acumulat in timp. Presiunea adunata ne face nefericiti si este cauza problemelor noastre de viata. Nici gandurile si nici faptele nu sunt dureroase, ci sentimentele care le insotesc. Gandurile in sine nu dor, ci dor sentimentele care le dau nastere. Presiunea acumulata a sentimentelor da nastere gandurilor. Ce inseamna starea de renuntare? Inseamna sa fii eliberat de sentimente negative, astfel incat creativitatea si spontaneitatea sa se poata manifesta fara opozitia sau interferenta conflictelor interioare.
Sentimente si mecanisme mentale
Noi abordam sentimentele in trei modalitati principale: suprimare, exprimare si evadare; Le analizam pe rand.
1. Suprimare si reprimare. Acestea sunt modalitatile cele mai frecvente prin care ne ingropam sentimentele si le dam deoparte. In reprimare, acest proces este inconstient. In suprimare, procesul are loc constient. Nu vrem sa fim deranjati de sentimente, si nici nu stim ce altceva sa facem cu ele. Sentimentele pe care decidem sa le suprimam sau sa le reprimam sunt in acord cu programele constiente si inconstiente pe care le purtam in noi ca urmare a convenientelor sociale si a educatiei primite in familie. Presiunea sentimentelor suprimate se traduce mai apoi ca iritabilitate, dureri de cap, crampe si alte tulburari somatice. Cand reprimam un sentiment, o facem pentru ca poarta atat de multa vinovatie si teama in el, incat acestea nici nu se mai resimt in mod constient. De fiecare data cand sentimentul respectiv ameninta sa iasa la suprafata, el este aruncat din nou in inconstient. Dintre mecanismele utilizate de minte pentru a pastra un sentiment reprimat, negarea si proiectia sunt, poate, cele mai cunoscute, penru ca au tendinta sa se manifeste impreuna si sa se consolideze reciproc. Negarea are ca efect blocaje emotionale si de maturizare majore. Din cauza vinovatiei si a fricii pe care le resimtim, ne reprimam impulsul sau sentimentul si negam prezenta acestora in interiorul nostru. In loc sa le simtim, le proiectam in lumea exterioara si asupra persoanelor din jurul nostru. Traim sentimentul respectiv ca si cum acesta le-ar apartine “lor”, celorlalti. “Ei” devin apoi dusmanul, iar mintea cauta si gaseste justificarea de a-si intari proiectia. Acum vina apartine oamenilor, institutiilor, lui Dumnezeu, si oricaror altor lucruri exterioare noua. In prezent proiectia reprezinta mecanismul principal utilizat de catre lume, si sta la baza atacurilor, violentei, agresiunii si a oricarei forme de distrugere sociala.
2. Exprimare. Prin acest mecanism, sentimentul este lasat sa se reverse, este exprimat sau transpus in limbaj corporal, si manifestat ca atare. Exprimarea sentimentelor negative lasa sa iasa exact atata presiune interioara incat ceea ce mai ramane sa poata fi apoi suprimat. Este foarte important de inteles acest lucru, deoarece acum multi oameni considera ca ca exprimarea sentimentelor ii elibereaza de acestea. De fapt, se intampla exact opusul. Exprimarea unui sentiment tinde, mai intai, sa-i incurajeze propagarea si sa-i alimenteze energia. In al doilea rand, exprimarea unui sentiment lasa ca ceea ce ramane din acesta sa fie suprimat din sfera constientei. Echilibrul dintre suprimare si exprimare variaza de la individ la individ, functie de educatia sa, de normele culturale in vigoare. Exprimarea sentimentelor este la moda ca urmare a interpretarii gresite a lucrarilor lui Freud si a psihanalizei. Freud a remarcat ca suprimarea sentimentelor sta la baza nevrozelor; de aceea, exprimarea lor a fost considerata a fi modalitatea de tratare a acestora; Ceea ce afirma de fapt Freud, in psihanaliza clasica, este ca impulsul sau sentimentul reprimat trebuiau neutralizate, sublimate, socializate si canalizate spre elanurile constructive ale iubirii si creativitatii.
3. Evadare. Evadarea reprezinta evitarea sentimentelor prin recurgerea la diversiune. Aceasta evitare sta la baza industriei de divertisment si a alcoolului, si este subterfugiul adoptat de dependentii de munca. Escapismul si evitarea constientizarii lumii interioare sunt mecanisme pe care societatea le tolereaza. Ce se intampla cand decidem sa renuntam la un anumit sentiment? Energia din spatele acestuia cedeaza, si are loc o decompresie. Pe masura ce continuam sa renuntam, presiunea acumulata incepe sa scada. Fiziologia corpului se modifica, si apar schimbari pozitive de puls, respiratie, tensiune arteriala si in chimia sangelui. Ne simtim mai fericiti si mai relaxati.
Sentimentele si stresul
Sentimentele reprimate sunt acelea care ne fac vulnerabili la stresul exterior. Adevarata sursa de stres este de fapt interioara. Disponibilitatea de a reactiona prin teama, de exemplu, depinde de cat de multa teama este deja prezenta in interior, pentru a putea fi declansata de un stimul. Cu cat in interior exista mai multa teama, cu atat perceptia noastra asupra lumii se transforma intr-o experienta precauta si tematoare. Pentru cel care se teme, lumea este un loc inspaimantator. Pentru cel care este furios, lumea este un haos plin de frustrare. Pentru cel ce se simte vinovat, lumea este a ispitei si pacatului, pe care le vede pretutindeni. Ceea ce tinem in noi, ne coloreaza lumea. Stresul apare ca rezultat al tensiunii acumulate in urma sentimenteleor pe care le reprimam si le suprimam. Aceasta tensiune cauta o cale de a se elibera, prin urmare evenimentele exterioare nu fac decat sa declaseze ceea ce, constient sau inconstient, am tinut in noi. Stresul este determinat de sistemul nostru de convingeri si de presiunile emotionale care i se asociaza. Nu stimulul exterior constituie cauza stresului, ci nivelul nostru de reactivitate la acesta. Cu cat starea noastra de renuntare este mai avansata, cu atat suntem mai putin predispusi la stres.
Evenimentele de viata si emotiile
Mintea rationala prefera sa pastreze adevarata cauza a emotiei in afara constientei, si, in acest scop, se foloseste de mecanismul proiectiei. Invinovateste persoane sau evenimente exterioare de “provocarea” unui anumit sentiment, iar pe sine se vede ca victima nevinovata si neajutorata a cauzelor exterioare: “ El m-a suparat; Asta m-a speriat…etc”. De fapt, lucrurile stau exact pe dos. Sentimentele suprimate si reprimate cauta o supapa de iesire si folosesc evenimentele exterioare drept declasatori, pentru a se manifesta. Pentru ca emotiile emit un camp de energie vibrational, acestea influenteaza si determina persoanele existente in viata noastra. Regula de aur a universului psihic este aceea ca “ceea ce se aseamana se aduna”. Acest fenomen explica pasajele din scripturi si zicalele populare care au pus in incurcatura intelectul, precum: Bogatii devin si mai bogati, iar saracii si mai saraci”. Ca regula generala, pesoanele ce se complac in apatie aduc in viata lor circumstante care intretin saracia, iar cele care degaja un aer de prosperitate atrag in existenta lor abundenta.
Mecanismul renuntarii
Renuntarea inseamna a fi constient de un sentiment, a-l lasa sa-si faca aparitia, a-l trai si a-l lasa sa-si urmeze cursul fara adori sa schimbati nimic la el si fara a face nimic in privinta lui. Inseamna, pur si simplu, a lasa acel sentimet sa existe si a te concentra pe energia din spatele lui. Inseamna a reunta la criticism si a-ti da seama ca nu este decat un sentiment. Tehnica ce trebuie aplicata este sa accepti sentimentul respectiv si sa renunti la orice stradanie de a-l schimba in vreun fel. Abandoneaza impulsul de a-I opune rezistenta. Opunerea de rezistenta este ceea ce face ca sentimentul sa dureze. Cand renunti sa-i opui rezistenta, sau sa ii aduci schimbari, el se va preschimba in urmatorul sentiment si va fi insotit de o senzatie de usurare. Un sentiment caruia nu i se opune rezistenta va disparea pe masura ce energia din spatele lui se va disipa.
Renuntarea inseamna a nu avea emotii puternice fata de nimic. “Imi este egal daca se intampla sau nu un anumit lucru.” Cand suntem liberi, renuntam de fapt la atasamente. Ne putem bucura de un anumit lucru , insa nu avem nevoie de el pentru a fi fericiti. Treptat, dependenta noastra de ceva sau de cineva din afara noastra se va diminua. Aceste principii sunt in armonie cu invataturile lui Buddha si ale lui Isus: “Fiti in lume, dar nu ai lumii.” Continuand sa practici renuntarea, este posibil sa te mentii in starea de libertate. Sentimentele vin si pleaca iar la un moment dat iti vei da seama ca nu esti acele sentimente, ci ca adevaratul tau “eu” nu face decat sa asiste la succedarea lor. Atunci vei inceta sa te identifici cu sentimentele tale. “Eul” care observa si este constient de ce se intampla ramane tot timpul neschimbat. Treptat devii mai mult martorul decat subiectul care experimenteaza fenomenele. Sentimentele sunt create de ego, acel colectionar de programe pe care mintea le considera, in mod gresit, necesare pentru supravietuirea noastra.
Asadar, cum ne ajuta renuntarea sa fim fericiti ? Sunt mai multe niveluri ale renuntarii. Putem incepe prin a renunta la nevoia de a avea intotdeauna dreptate, sau de a avea principii si puncte de vedere, care trebuie musai respectate, dar de fapt ne baga in conflict. Putem renunta la a ne pasa de ce spun sau cred ceilalti despre noi, daca facem sau nu facem cutare lucru. Putem renunta la nevoia de a avea ultimul model de aifon sau de bemeveu. Ne putem identifica si apoi renunta la zona aspirationala a vietii noastre, in care visam la diverse chestii care de fapt nu ne trebuie. Eu de exemplu de vreo 10-15 ani tot visez la o casa la tara, pentru ca am crescut pana la 18 ani la curte cu catel si gaini si pisica. Dar in mod real nu am timp cat as vrea sa merg pe munte si la kite, si atunci de unde timp sa mai am grija si de o casa?
In wekeend am fost la munte cu un prieten, Cosmin, si la un moment dat vorbeam de echipament si ghete si din astea. Si el zice: eu mi-am donat toata garderoba si mi-am pastrat doar strictul necesar: 2 blugi, 15 tricouri, 10 sosete, o pereche de ghete bune de munte. Foaaaarte tare! Genul de renuntare care iti aduce calitate in viata! Simplitate si minimalism! Cam cate dulapuri aveti prin casa cu tzoale pe care nu le-ati purtat de mai mult de 1 an de zile??
Renuntarile cele mai grele sunt la atasamentele ce tin de constiinta noastra tribala. E greu sa renunti la rolul de salvator, cand cineva din familia ta sufera. Sau cand universul nu aranjeaza lucrurile exact in ordinea in care vrei tu. Eu de ex din iunie de cand am dus-o pe bunica mea la un camin de batrani, am un mare razboi in cap, intre loialitatea din educatia mea, si nevoia de reciprocitate si de a da inapoi macar un pic din cat am primit eu de la ea - si mintea logica, ce vede ca este bine tratata acolo si se simte bine, mai ales ca are alti batrani pe langa ea cu care sa socializeze.
Cum zice Hawkins, ideal e sa fii martorul propriilor tale trairi si sentimente, in loc sa fii subiectul care le experimenteaza! Simplu :)
Last but not least. Va multumesc pentru ca ma cititi! Intre timp, s-au adunat 700 de abonati la povestile mele, sper si imi doresc sa va ajute si sa va inspire ceea ce scriu!
Pace si iubire sa aveti!