Inteligența emoțională (NI#26)
Strategii și metode simple pentru dezvoltare personală
Inteligența emoțională
O veche poveste japoneză vorbește despre un samurai care l-a provocat pe un maestru Zen să îi explice ce înseamnă rai și iad. Maestrul i-a răspuns însă cu dispreț: “Ești un mocofan, nu are rost să îmi pierd vremea cu tine!” Samuraiul s-a înfuriat cumplit și a scos sabia zbierând: “Te-aș putea omorî pentru obrăznicia asta!” “Acesta este iadul”, a răspuns calm maestrul. Uluit să constate realitatea din spusele maestrului, samuraiul s-a liniștit, a băgat sabia în teacă și a făcut o plecăciune, mulțumind maestrului că l-a luminat. “Iar acesta este raiul!”, a spus maestrul.
“Inteligența Emoțională” (IE) este o carte clasică, foarte bună, de psihologie practică, scrisă de Daniel Goleman prin 1995. Între timp IE a devenit un concept foarte popular, o categorie distinctă de învățare și dezvoltare personală. Conceptul în sine a fost lansat inițial în 1990 de doi psihologi, John Mayer și Peter Salovey, dar Goleman a fost cel ce a reușit să îi dea o formă mai practică și populară. Cartea povestește pe larg despre creier și funcționarea lui. După cum spune Goleman: “Avem două creiere, două minți, și două feluri diferite de inteligență: cea rațională și cea emoțională. Felul cum reușim în viață este determinat de ambele – nu contează doar IQ-ul ci și EQ-ul, Inteligența Emoțională.”
IE este un model de dezvoltare personală foarte simplu și practic, în 4 pași:
1. Conștientizarea de sine, prin cunoașterea emoțiilor personale.
2. Gestionarea emoțiilor, o dată ce am devenit conștienți de ele.
3. Recunoașterea emoțiilor celorlalți, bazată pe empatie.
4. Gestionarea relațiilor sociale, bazată pe capacitatea de a recunoaște și înțelege emoțiile celorlalți
Fiecare dintre acești pași presupune stăpânirea unui set de competențe emoționale, cum ar fi: autoevaluarea corectă, încrederea în sine, adaptabilitatea, optimismul, empatia, și altele de acest fel.
Domeniile IE și competențele adiacente
Competențe personale: acele abilități ce se referă la noi înșine
1.Cunoașterea de sine
Autocunoașterea emoțională: înțelegerea propriilor emoții și recunoașterea impactului acestora; folosirea intuiției pentru luarea deciziilor.
Autoevaluarea corectă: cunoașterea propriilor atuuri și limite.
Încrederea în sine: aprecierea chibzuită a valorii și capacităților proprii.
Cunoașterea de sine se referă la ceea ce este esențial în IE: conștientizarea propriilor sentimente în momentul în care ele apar, o atenție permanentă acordată stărilor noastre interioare. Sentimentele și emoțiile apar că rezultat al interacțiunilor noastre cu mediul, iar acestea sunt guvernate de valorile și principiile în care credem. O persoană care nu posedă o bună autocunoaștere va lua decizii ce-i vor declanșa conflicte interioare, pt că deciziile respective încalcă valorile sale ascunse. Cea mai importantă – dar și mai greu observabilă dovadă a autocunoașterii este dispoziția de a reflecta și a medita asupra propriilor fapte. A ști ce este cel mai important. Valorile după care ne ghidăm sunt reprezentate în creier ca o ierarhie de gânduri cu tentă emoțională, în top aflându-se ceea ce ne place, iar la baza ceea ce nu ne place. Direcția către care gravitează oamenii, în cadrul rolului lor profesional, ne indică ce le place cu adevărat, iar acea plăcere este prin ea însăși o motivație. Deși stimulentele tradiționale, cum sunt bonusurile și recunoașterea, îi pot determina pe oameni să obțină performanțe superioare, nici o motivație externă nu îi poate face să dea tot ce au ei mai bun. Stocul memoriei emoționale ne permite să evaluăm eficient informațiile. Emoțiile fac parte din raționalitatea noastră și nu sunt opusul ei. Creierul înregistrează în mod constant algoritmul deciziilor funcționale și nefuncționale. Fiindcă acest proces se desfășoară într-o regiune profundă a creierului, unde cuvintele nu au acces (ganglionii bazali, o regiune primitivă), oamenii trebuie să învețe să se încreadă în intuiția lor, pt a avea acces la experiență acumulată pe parcursul viețîi. Circuitele puse în joc în cazul deciziilor dificile nu includ de fapt numai ganglionii bazali, ci și nucleul amigdalian, acolo unde creierul stochează emoțiile asociate amintirilor. Pentru a sesiza mesajele ce vin de la intuiție, este nevoie de armonizarea interioară ce apare prin autocunoaștere.
2.Gestionarea emoțiilor. Autocontrolul.
Autocontrolul emoțional: ținerea sub control a emoțiilor și impulsurilor rebele.
Transparența: adoptarea unui comportament onest și integru; a te arată demn de încredere.
Adaptabilitatea: flexibilitatea de adaptare la situațîi în schimbare sau posibilitatea de a depăși obstacole.
Ambiția: dorința de îmbunătățire a performanțelor pt a satisface propriile standarde de excelență.
Inițiativa: disponibilitatea de a acționa și a profită de oportunități.
Optimismul: abilitatea de a vedea partea bună a lucrurilor.
Din autocunoaștere se naște stăpânirea de sine, forța de care are nevoie orice om pt a-și atinge scopurile. Dacă nu știm ce sentimente avem, nu avem cum să le gestionăm. Stăpânirea de sine, ce poate fi asemănată cu un monolog interior permanent, este acea componentă a IE care ne eliberează de sub sclavia propriilor sentimente. Ea face posibilă claritatea de spirit și concentrarea energiei.
Autocontrolul se referă la capacitatea de a fi în stare să te motivezi și să perseverezi în față frustrărilor; de a-ți stăpâni impulsurile și de a amână satisfacțiile; de a-ți regla stările de spirit și de a împiedică necazurile să îți întunece gândirea; de a fi stăruitor și a speră. Autocontrol înseamnă și capacitatea de a ne calmă în situațîi de criză, de a scapă de anxietate și depresie atunci când ele apar.
Competențe sociale: acele abilități ce se referă la maniera în care ne gestionăm relațiile
3.Recunoașterea emoțiilor celorlalți. Conștiința Socială
Empatia: percepția emoțiilor celorlalți, înțelegerea perspectivei acestora și preocuparea activă manifestată față de interesele lor;
Conștiința organizațională: interpretarea tendințelor, a deciziilor executive și a politicilor de la nivel organizațional
Solicitudinea: observarea și întâmpinarea dorințelor oamenilor cu care interacționezi
Empatia se construiește pe conștientizarea de sine. Cu cât suntem mai deschiși față de propriile noastre emoțîi, cu atât suntem mai capabili să interpretăm sentimentele altora. Emoțiile oamenilor sunt rareori transpuse în vorbe, dar sunt întotdeauna transmise autentic pe canale non-verbale: tonul vocii, gestică, expresia fetei, și altele de acest fel.
Abilitatea de a empatiza, în formă ei elementară, își are sediul în amigdala și neuronii din circuitele connectate la această, care analizează chipul și vocea celeilalte persoane, pt a-i depista emoțiile, și ne racordează în permanentă la starea ei de spirit. Circuitele acestea transmit un flux continuu de informattii, pe care zona prefrontală le folosește pt adaptare la context. Amigdala și circuitele conexe ne ajută să ne sincronizăm, jucând rolul unei stațîi de emisie-recepție vitală pt ansa deschisă. Armonia această tacită se produce în orice legătură umană benefică, întră mama și copil sau prietenii care stau la o cafea.
Rădăcinile empatiei se află undeva în prima copilărie. Empatia ia naștere printr-un proces de racordare între mama și bebeluș, care să face tacit, că parte a ritmului relației dintre ei. Prin racordare, mamele își fac copiii să-și dea seama că ele simt ce simt și ei.
4.Gestionarea relațiilor. Competența socială.
Conducerea inspirată: îndrumarea și motivarea prin intermediul unei viziuni convingătoare.
Influența: folosirea unor tactici de persuasiune.
Formarea altora: stimularea abilităților celorlalți prin feedback și îndrumare.
Catalizarea schimbărilor: inițierea managementului relațional și mobilizarea celorlalți într-o direcție nouă.
Gestionarea conflictelor: soluționarea dezacordurilor.
Spiritul de echipa și colaborarea: cooperarea și consolidarea echipei.
Triada autocunoașterii, stăpânirii de sine și empatiei este prezența în ultima abilitate IE: gestionarea relațiilor. Găsim aici cele mai evidente instrumente ale conducerii:persuasiunea, gestionarea conflictelor și colaborarea. Gestionarea competență a relațiilor se reduce la managementul emoțiilor celorlalți. Pt această e nevoie că liderii să fie conștienți de propriile emoțîi și să se armonizeze empatic cu oamenii pe care îi conduc. De ex. dacă un lider folosește prefăcătoria și manipularea, radarul emoțional al sobordonatilor va detecta o notă de falsitate și aceștia își vor pierde instinctiv încrederea în lider. Artă de a gestiona relațiile cu succes începe cu autenticitatea: acțiune conformă sentimentelor reale.
Una din calitățile importante în viața socială este felul în care oamenii știu, mai bine sau mai puțin bine, să-și exprime propriile sentimente. Paul Ekman folosește termenul “reguli de exprimare” pentru a desemna consensul social în privința sentimentelor ce trebuie manifestate în anumite momente. Învățăm foarte de timpuriu exprimarea acestor reguli, prin educație explicită, sau mai adesea, prin puterea exemplului: copiii învață să facă ceea ce văd la alții. Transmitem semnale emoționale în decursul fiecărei întâlniri pe care o avem, și, cu cât suntem mai abili dpdv social, cu atât controlăm mai bine semnalele pe care le transmitem. Atunci când doi oameni interacționează, direcția transferului de dispoziție este de la cel mai puternic dpdv al exprimării sentimentelor, către cel mai pasiv. În general, un nivel înalt de sincronizare într-o interacțiune denotă că oamenii implicați se plac reciproc.
Cum ne ajută concret o mai bună inteligență emoțională?
Păi ne ajută să avem relații mai bune cu noi înșine și cu cei din jur, și astfel să obținem rezultatele ce ni le dorim. Ne ajută să fim coechipieri mai buni și/sau lideri mai buni. Ne ajută foarte mult în căsnicie și în relația de cuplu, si in educatia copiilor nostri.
Sau, cum ne afecteaza lipsa inteligentei emotionale? Sa luam de exemplu competenta “Autoevaluare corecta”. Cum se manifesta lipsa acestei competente in viata mea?Vedem peste tot in jurul nostru oameni care incearca sa para altceva decat sunt in realitate. Joaca roluri. O data ca asta e foarte obositor, iti consumi energia aiurea. Apoi, cei din jurul tau vad si inteleg. De ce ar vrea sa se asocieze cineva cu un actor? Cat de demn de incredere esti, daca esti fals? Eventual se va asocia cu tine un alt actor, la fel de slab. Tot ce realizam in viata realizam impreuna cu alti oameni, iar in aceasta ecuatie increderea este ingredientul de baza.
O mai bună IE obținem alegând să ne dezvoltăm oricare din competențele specifice celor 4 domenii ale IE, începând cu autoevaluarea corectă și empatia.
Pace și iubire va doresc!