Neurostiința Iluminării #23
Despre valoarea învățării și prețul unei vieți bune
Despre valoarea învățării și prețul unei vieți bune
Zilele trecute am petrecut o zi superbă la kite cu prietenii, la Fundata. A fost vânt bun, soare, ne-am dat pe săturate și ne-am simțit foarte bine. Am încercat să exersez și să învăț câteva chestii noi, iar asta mi-a provocat ceva disconfort, așa că la un moment dat am lăsat-o baltă cu încercările și doar m-am bucurat de kite. Fundata e o baltă foarte sărată pe lângă Slobozia, iar a exersa o chestie nouă implică de cele mai multe ori o aterizare nasoală, cazi în apă, îți intră saramură în ochi, în nas, te ustură buzele, pentru mine cel puțin nu e plăcut deloc. Eventual iti sare si placa din picioare, iti cade kite-ul in apa, alt efort, alta distractie. Cu ocazia asta am reflectat un pic la ce “preț” trebuie să plătim pentru a învăța ceva nou.
Învățarea face parte din noi încă de la naștere. Bebelușul, când învață să meargă, cade, se lovește, plânge, și apoi încearcă din nou. Atitudinea asta e fascinantă, și e scrisă în ADN-ul nostru. Apoi, când creștem, se dezvoltă mintea, apare ego-ul, și procesul de învățare se complică. Începe să ne placă în zona de confort, și să ne displacă riscul, disconfortul, durerea, ce pot să apară în procesul de învățare.
Învățarea este necesară, dacă ne dorim să avem o viață bună. Școala ne livrează foarte puțin spre deloc, din competențele necesare unei vieți bune. Nu ne învață despre bani, despre relații, despre comunicare, despre leadership. Eventual, școala ne pregătește pentru a avea un job bun, dar un job bun nu este nici pe departe garanția unei vieți bune. Trebuie să învățăm diferențiat și dedicat, pentru fiecare din rolurile importante ce le avem în viață: pentru job, pentru rolul de soț sau soție și pentru fi capabil să evoluezi într-o relație, și să o păstrezi, pentru rolul de părinte, și pentru ține însuți.
Învățarea pentru business
Cred că am început să învăț, pentru job și pentru business, imediat ce am terminat facultatea, și m-am angajat la Tornado, pe un job de Account Manager. Țin minte că una din primele cărți pe care mi-am cumpărat-o a fost “Comportamentul Consumatorului”, de Jim Blythe, scoasă la Teora. Pe vremea aia, în 1999, peisajul editorial din România era destul de limitat, și la fel și titlurile disponibile. Țin minte pentru că am avut un trip de business la Budapesta, am mers cu trenul, mi-am uitat cartea în vagonul de dormit, și cum am revenit acasă, prima grijă a fost să mi-o cumpăr din nou.
Fiind într-un job de vânzări, aveam mulți clienți, cunoșteam mulți oameni. Unul dintre clienții mei se lauda că a făcut ceva cursuri la CODECS, așa că l-am rugat să îmi împrumute și mie materialele primite de acolo. Mi-a dat o carte, “Managementul Organizațiilor”, de D.S. Pugh & D.J. Hickson, ce este o culegere de articole pe diverse teme, scrise de autori celebri: Tom Peters, Henry Mitzberg, Peter Drucker, William Ouchi, și alții că ei. La prima lectură, mi s-a părut rocket science. Apoi am început să aprofundez. Pe vremea aia nu percepeam că plătesc vreun preț pentru învățare. Doar alocam ceva mai mult din timpul meu liber pentru citit, în defavoarea TV-ului sau a altor activități de relaxare.
Apoi, prin 2003 cred, mi-am pus problema să avansez în carieră și am început un program plătit de master la SNSPA – “Comunicare Managerială și Managementul Resurselor Umane”. Aici deja treaba a devenit serioasă, am început să petrec niște weekend-uri la birou, pentru că aveam liniște acolo, să învăț și să mă pregătesc pentru examene. Prețul plătit începuse să fie semnificativ, nu ieșire cu prietenii la munte sau la mare, ci doar învățat. Partea amuzantă este că nu am mai terminat acel program de master, în 2005 am prins un job de multinațională, a cam dispărut motivația, dar pe ansamblu a fost benefic și interesant, atât cât a fost. Un mare beneficiu a fost că învățam la birou, aveam net de mare viteză, ceea ce era un lux pe vremea aia, și cred că mai mult de jumătate din timpul petrecut acolo, îl petreceam căutând pe net explicații sau dezvoltări ale conceptelor ce le învățam pentru școală, și așa am ajuns să mă împrietenesc cu website-urile Harvard Business Review, McKinsey, și altele de genul asta, din care am învățat enorm.
Învățarea pentru viață
Prin 2007 am început să facem network marketing cu Amway, și ne-am abonat și la programele educaționale furnizate de Network 21. Aici din nou, prețul era cât se poate de palpabil. Costul era parcă de vreo 25 eur lunar, de acești bani primeai o carte și patru CD-uri audio, cu înregistrări de la semniarii de leadership. Cred că am stat cam trei ani conectați în acest sistem, să fi fost măcar 1000 eur abonamentul pe trei ani, și încă 2000 eur minim participări la seminarii, inclusiv în Budapesta, adică costuri adiționale de călătorie și cazare. Vorbesc despre aceste sume într-o perioada în care salariul minim pe economie în România era pe la 90 eur. Plus timpul investit în citit cărți și ascultat CD-uri, din nou, în timp ce prietenii tăi se relaxează la mare sau la munte, și eventual mai fac și mishto de ține, că te faci guru, liderul vieții… Beneficiul maxim în acea perioada a fost faptul că focusul necesar pentru cărți ne-a făcut să renunțăm definitiv la TV. Și brusc a apărut o mulțime de timp liber, pe care de obicei lumea se plânge că nu îl are… Network 21 e un sistem de educație bazat pe valori, ceva fascinant, pe mine și soția mea ne-a transformat profund și ne-a ajutat să evoluăm. Dacă stau să privesc înapoi, toți banii investiți în educația noastră, în perioada aia, s-au întors însutit la noi și ne-au făcut oameni liberi. N21 a fost doar inceputul, plecând de acolo am continuat sa ne dezvoltăm, si sa investim in educatia noastră.
În acea perioada cumva învățarea la noi în familie s-a segmentat în mod natural. Aveam deja doi copii, Laura a început să citească masiv pe zona de sănătate, de alimentație, în timp ce eu mi-am menținut focusul pe zona de business. Din nou, un preț semnificativ plătit, timp și efort investite pentru citit și învățat. La fel, investiția asta s-a întors însutit. Toți cei 4 copii ai noștri sunt sănătoși tun, costurile pe spitale și medicamente în familia noastră sunt virtual zero, cred că am mai cumpărat ceva Nurofen când le-au crescut dintii copiilor, însă doar atât și nimic mai mult.
Ideea e că nu te învață nimeni cum să fii un soț bun sau un tată bun. Ba din contră, dacă ești din generația mea, sau aproximativ (sunt născut în 1974), este foarte probabil să ai în cap o mulțime de programe greșite, eventual moștenite din familia ta, de la părinții tăi. Pentru că pe vremea părinților noștri nu exista acces la informație, vremurile erau așa cum erau, fiecare a făcut cât a știut și cât a putut… Deci practic, nu pleci în formare și învățare de la zero, ci de la minus 100; Adică, întâi trebuie să îți scoți gunoiul din cap, și apoi să pui ceva bun în loc. Și atunci, devine critic să începi să te informezi, să înveți, despre cum e cu “cele 5 limbaje ale iubirii” în relația de cuplu, despre comunicare, despre psihologie, despre relații.
O scurta analiza tehnică :)
In poza 2 avem un incepator care tocmai a facut un waterstart si incearca sa stea pe placa, fiind cu ochii pe zmeu. In poza 3 avem un expert ce executa un trick complex, si e preocupat sa isi puna placa inapoi in picioare, in timp ce zboara, fara sa se uite la zmeu, pentru ca il simte si il controleaza din instinct. Intre aceste doua stadii de evolutie sunt sute de ore de exercitiu si incercari, foarte multe ratate, pana ajungi sa poti face asa ceva. Ăsta e pretul platit: efort, disconfort, risc, pentru ca de multe ori pot sa fie si accidentari, mai usoare sau mai grele. Avem in poza 3 o aterizare ce pare ca nu a fost tocmai ok. Ce te poate motiva sa depui efort la un astfel de nivel?
Cam asta e povestea cu prețul plătit pentru învățare, și valoarea ce poate să o aducă învățarea continuă în viața ta. E greu până te apuci, apoi devii tot mai bun și mai selectiv, înveți să recunoști autorii buni și informația de calitate. Învățarea te diferențiază, te scoate din turmă, te face vizibil. Este cea mai bună si sigură investitie, cu return garantat! Vei putea să realizezi mai bine, mai repede și mai ușor tot ceea ce îți dorești. Întâi investești timp și efort, apoi primești tot mai mult timp, și bani. Întâi semeni, apoi culegi; Nu merge altfel! Nu e ușor, dar merită tot efortul!
Multumesc pentru poze Dan Marcu!
Pace și iubire va doresc!