Cu ce, sau cum – poate să te ajute un coach bun? (NI#20)
Strategii și metode simple pentru dezvoltare personală
Cu ce, sau cum – poate să te ajute un coach bun?
Simplist, răspunsul este: să realizezi performanțe de care nu crezi că ești capabil. Te poate ajuta să descoperi în tine resurse și o putere pe care nu știai că o ai. Te poate ajuta să iei decizii care îți îmbunătățesc semnificativ viața.
Weekend-ul acesta am fost cu un prieten la o tură de bicicletă de vreo 66km prin nordul Dobrogei, cu plecare de la mănăstirea Codru, de lângă pădurea Babadag, și apoi Babadag-Enisala-Sarichioi-Zebil-Babdag. Vreo 8 ore de pedalat, în soare și cu vreme frumoasă, bonus vânt din față majoritatea traseului, și câteva urcări destul de istovitoare pentru mine, inclusiv la cetate la Enisala. Toate bune și frumoase, până când pe retur, știind că urmează o urcare destul de grea prin pădure, m-am gândit să renunț. Eram în Babadag, în curtea unei mici biserici, și mă gândesc eu să mai scurtez suferința, și să ies în stradă la ocazie, să iau o mașină care să mă ducă până la mănăstirea unde lăsasem mașina mea, iar apoi să vin înapoi să îl iau pe prietenul meu Sorin și bicicletele. Sorin inițial mi-a spus că nu are rost să fac asta, dar apoi văzând că sunt hotărât, m-a lăsat în pace. Numai că am tot făcut cu mâna la vreo 4-5 mașini, și nu m-a luat nimeni. Norocul meu! M-am întors la Sorin și i-am spus să mergem, moment în care el a intrat în papuci de coach. Întâi s-a apucat să ma încurajeze, că e bine că facem așa, că o să fiu fericit la sfârșit, și mulțumit de ce am realizat. Apoi a încercat să îmi schimbe starea de spirit, și să îmi abată atenția de la suferința mea. A început să îmi explice că e doar o reacție nepotrivită a minții mele la efort intens și ieșirea din zona de confort și control. Mă rog, o serie întreagă de tehnici și diversiuni, ce s-a priceput el, ca să îmi abată atenția de la disconfortul intens, care a funcționat, pentru că între timp am pedalat și am terminat cursa și totul a fost ok. Mai mult, a doua zi am fost super ok dpdv fizic, nu febra musculară, nimic. Încă o dovadă că eram doar într-un blocaj al minții, și aveam disponibilă o rezervă de energie și performanță. O dovadă că e bine, de multe ori, să ieși din zona de confort, și să îți forțezi limitele.
Acum, matematic vorbind, cu ajutorul lui Sorin, nivelul meu de performanță tocmai a crescut cu 65%, cea mai mare tură a mea anterior închisă a fost una de vreo 40km prin Cheile Dobrogei.
Cum ar fi să îți poți crește nivelul de performanță cu 65%, într-un domeniu important pentru tine, în afaceri și bani, în sport, sau orice altceva?
În percepția mea, coaching-ul este o disciplină în mod nedrept discreditata în România, datorită unei percepții false a oamenilor. Într-o perioadă scurtă de timp, în anii trecuți, a devenit la modă să te faci coach, e plin pe LinkedIn de “Agile Coach”, “Transformational coach”, și alte specii derivate. Adică oameni ce în esență fac o școală mai mult sau mai puțin bună de coaching, pe bani – deci diploma o primesc oricum, apoi încearcă să practice, o dau în bară patetic, iar cel ce a plătit banii și a luat țeapa, se apucă să facă reclamă negativă coaching-ului, că nu funcționează. Iar asta nu e adevărat. O prima observație ar fi că nu e fraier cine cere banii, ci cine îi da. Deci fii atent cui îți dai banii. Apoi, e ca și cum ai spune că vezi un meci de fotbal de maidan cu FC Voluntari versus FC Las Fierbinți, iar apoi spui că fotbalul e o prostie. Realitatea este că și Real Madrid și FC Voluntari joacă același fotbal, după aceleași reguli, însă rezultatele sunt fundamental diferite. Așa e și în coaching J.
Coachingul ca și proces poți să îl înveți în 2 zile, e o carte bună a lui John Whitmore – “Coaching for Performance”, probabil costă 20 ron la anticariat, și gata, ai învățat metoda GROW – Goal/Reality/Options/Will – ești coach! Și Alain Cardon are o carte foarte bună pe subiect, chiar așa se cheamă - “Cum poți deveni coach”
Coaching-ul pentru performanță e ceva ce înveți într-o viață, presupune să devii un fin psiholog, să simți omul din fața ta, să fii un bun expert în body language, să observi continuu limbajul trupului omului aflat în fața ta, și să intuiești ce întrebare să îi pui, în ce moment, sau când e bine să taci și să lași spațiu de reflecție... Presupune să fii capabil să intri într-o stare de armonizare cu omul din fața ta, de “rapport”, și abia atunci pot să apară conștientizări puternice, care duc la decizii la fel de puternice, ce îți pot schimbă viața, și care te pot duce spre performanțe de care nu crezi că poți fii capabil.
Definiția coaching-ului cu care eu rezonez cel mai bine este dată de Tim Gallwey: “Coaching înseamnă a elibera potențialul persoanelor pentru a maximiza propria lor performanță”. Tot Gallwey spune: “Adversarul din mintea cuiva este mai redutabil decât cel aflat de cealaltă parte a fileului.”
Foarte frecvent oamenii confundă coaching-ul cu consilierea, mentoring-ul sau training-ul și consultanță. Nu este nimic din toate acestea. În coaching nu se oferă sfaturi și soluții clientului, nu se face îndrumare, coach-ul nu îl învață nimic pe client. Principiile cheie ale coaching-ului sunt conștientizarea și responsabilitatea. Este necesar să vedem oamenii în termenii potențialului lor viitor.
Frumusețea acestei discipline se vede cel mai ușor în sport. Darren Cahill sigur nu o învață pe Simona Halep cum să dea cu racheta în minge, ci mai degrabă cum să nu își mai fie adversara ei însăși. În multe din declarațiile de după meciuri Simona povestește despre cum s-a simțit, și ce a fost în mintea ei, este frumos să vezi cum un om devine conștient de aspectele care îi afectează performanța…
Așadar, va încurajez să experimentați coaching-ul în viață voastră, este la fel de bun și eficient si acasă și la job, e ușor, nu necesită efort, ci doar practică continuă și perseverență. Iar rezultatele pot fi cu adevărat remarcabile! Puteți deveni acel prieten valoros, care într-un moment greu, își ajută prietenul să atingă o performanță frumoasă!
Pace și iubire va doresc!
ps. pozele sunt făcute de mine cu telefonul, de sus de la Cetatea Enisala, spre lacul Razim si spre Lacul Babadag