Spiritualitatea și “ieșirea din foame” (NI#17)
Strategii și metode simple pentru dezvoltare personală
Spiritualitatea și “ieșirea din foame”
Îmi spune azi o prietenă, cu care nu mă auzisem de ceva vreme: “Am văzut, că te-ai orientat către zona spirituală, să spunem”. Asta mi-a adus aminte de o remarcă a unui amic, cu care eram în Budapesta, prin 1999, la un eveniment de business. Eu, proaspăt absolvent de facultate, emigrant în Bucureșți, și proaspăt account manager la Tornado, în plină afirmare, și cu “foamea” în gât. Foame de afirmare, de casă mare, de mășînă mare…. din astea lumeșți. El, patron de firma de IT de succes, la acel moment probabil deja milionar în EUR. Îmi spune așa: “Băi Bogdane, o să vezi tu , când o să ieși din foame, o să se schimbe treaba tare de tot..” Atunci nu am înțeles decât foarte superficial afirmația lui. Am înțeles-o pe deplin mult mai târziu, când am “ieșit din foame”, și am simțit pe pielea mea la ce se referea.
Înainte de a explica titlul, hai să vedem semnificația termenilor. Spiritualitatea se referă cu siguranță la ceea ce e legat de spirit, adică de una din dimensiunile noastre subtile, non-materiale, acea dimensiune care ne leagă ceva mai intim de Creator și Creație. Spiritualitatea cred că este puternic legată de credința în Dumnezeu, iar acestea două – credința și spiritualitatea, pentru mine personal, nu au nici o legătură cu religia și cu biserica. Până la urmă, simplist vorbind, cred că spiritualitatea nu este altceva decât căutarea continuă a lui Dumnezeu, căutarea de a înțelege realitatea ultima, ce e cu tine pe Pământ, și ce misiune ai pe aici…
O metaforă frumoasă pe care am auzit-o legat de subiect este: “Noi suntem valurile, Dumnezeu este Oceanul… Valul, în efemeritatea sa, nu poate conștientiza niciodată prezența Oceanului, și apartenența sa la el…”. Deși suntem limitați, și avem o minte limitată – limitată la nivelul informației la care avem acces, și la nivelul propriilor experiențe, încercăm să cuprindem cu mintea o realitate infinită – Dumnezeu. Nu vom reuși, dar căutarea în sine este foarte frumoasă…
“Ieșirea din foame” înseamnă, foarte plastic exprimat, o etapă de viață, în care ți-ai satisfăcut necesitățile primare, și care te pune în situația de a te întreba “Ce mai urmează acum?”.
Din punctul meu de vedere, spiritualitatea, alături de credință, sau împreună cu ea, sunt cele mai puternice ancore în viață. Sunt fundația pe care ne construim pe noi. Indiferent ce provocări îți apar, credința te menține puternic și lucid, și îți dă capacitatea să continui. Și în acest fel, ancore fiind, sunt puternic legate de ieșirea din foame. Pentru că dacă nu ai credință în Dumnezeu (Indiferent cum îi spui tu Creatorului Universului - Iehova, Allah, Shiva, Vishnu…), îți lipsește exact ancora de care ai nevoie, când ai ieșit din foame. De aici și așa zisă criză a vârstei mijlocii, când oamenii nu prea știu ce să mai facă cu ei și cu viața lor. Tot de aici și crizele și deruta oamenilor cu foarte mulți bani. Acestea nu sunt altceva decât consecințe ale traitului strict în material și ale ignorării dimensiunii noastre sirituale..
Astăzi, mai mult decât oricând, avem nevoie de ancore puternice – spiritualitate și credință. Proaspăt decedatul guvid ne-a pus la grea încercare. Trăitul în frică, cu masca pe gură, zi de zi, chiar și acum în luna mai, cred că este o consecință directă a lipsei de credință, sau a unei credințe false și extrem de limitată. Dacă eșți un căutător, și cauți să înțelegi, atunci cum traducem ce zice apostolul Pavel (Romani, 8:31): “Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră?” Dacă citești diverși autori indieni, și nu numai, înțelegi faptul că realitatea ta de fapt ți-o creezi în minte, prin propriile decizii, și că de fapt frica este o emoție de frecvența joasă, foarte negativă, și îți creează un câmp de atracție negativ, care te duce către necazuri și provocări mari. Inginereste, conform minții umane, cam așa stă treaba de fapt..
Provocări și Conștientizări
Cred că oamenii care au avut provocări mari în viață sunt foarte norocoși. Eu personal am avut o conștientizare interesantă acum câțiva ani. Eram la kite în Mamaia, pe o vreme foarte frumoasă, cu vânt puternic și valuri mari. Eu, destul de începător, skill de kite basic. Se cuvine să menționez că eu mă simt foarte confortabil în apă, sunt născut și crescut la malul marii… Mă aflam pe mare în larg, văd un val mare în față, venind peste mine. Nu apuc să pun kite-ul în power și să evit, așa că mă lovește în plin, îmi sare placa din picioare, îmi cade kite-ul în apă. Mă rostogolește de câteva ori, prilej cu care îmi intră saramură în ochi, nas, gură etc…sterilizare gratis J. În astfel de situații, gândești la nivel de microsecunde: unde e placa, dacă o pierd = pagubă 500 eur, unde e kite-ul, pot să îl relansez în aer, ce fac în continuare? Am realizat imediat că nu mai pot relansa, că placa este dusă de valuri către mal, așa că am dat release la kite, și apoi am stat și m-am bucurat de context. Am avut o conștientizare foarte puternică asupra micimii și efemerității mele. Am mai luat niște valuri în cap, am fost rostogolit în valuri de multe ori, am mai înghițit niște apă, înotând către mal. Nu știu de ce, atunci a apărut un sentiment de frumusețe, pace și bucurie, de conectare cu marea și cu valurile dezlănțuite din jurul meu.
Constientizarea micimii tale, te elibereaza de toate fricile, incepand cu frica de moarte. Moartea nu este altceva decat o trecere, e la fel de naturala ca si nasterea…
Și atunci, avem un Bogdan – apartament mare și scump, SUV, șef de multinațională, ia masa cu clienții pe la cârciumi scumpe pe banii corporației, ceva depozite la banca... Când eșți în filmul asta, ego-ul se umflă la stele și poți crede despre tine că ești puternic și în control. Pe mine căutarea spirituală m-a ținut cu picioarele pe pământ…
Și mai avem un Bogdan – căruia îi vine un val în cap și îl rostogolește ca pe un pai…
Cât de puternic și în control este de fapt acest Bogdan?
ZERO control, ZERO putere.
De aceea, de multe ori când văd oameni care se cred puternici, mă cam bufnește râsul…
Zilele trecute am fost într-o scurtă vacanță de kite în Egipt. De fiecare dată când merg singur la kite, îmi iau cu mine câte o carte bună, pentru că acolo îmi pot găsi foarte ușor o stare de liniște și concentrare perfectă pentru citit chestii mai grele. De data asta a fost “Fizica Sufletului “, a lui Amit Goswami. Subtitlul acestei cărți este: “ O abordare cuantică a vieții, morții, reîncarnării si nemuririi”. Data viitoare am să va împărtășesc câteva idei interesante din această carte.
Căutarea spirituală, dincolo de a fi o ancoră și o fundație, mie personal îmi dă foarte mult confort și calitate a vieții. Și răspunsuri la toate întrebările și provocările care apar.
Pace și iubire să aveți!