Lowest OPEX & Best PBT (NI #76)

Despre acceptarea de sine. Despre trezire. Despre spiritualitate.

Recent un preten mi-a povestit despre un moment de trezire, aparut la el in contextul unei petreceri corporate. Si mi-am adus aminte ca si eu am avut o constientizare interesanta in contextul unei astfel de petreceri. Cred ca eram prin 2011, in Londra, la un global sales kickoff. O data pe an corporatia ne invita in locatii de super lux sa ne dea lumina si inspiratie si corporate bullshit. De data asta era in buricul Londrei, la Thistle Marble Arch, pe Oxford street, si la doi pasi de Hyde Park. Cand e prima oara, e o experienta interesanta. Pe acasa eu ma tot milogeam la seful meu sa imi dea ceva bani pentru cate un training, sa scot echipa in teambuilding la munte, cum vedeam si eu ca fac altii si e bine. La un moment dat cred ca i-am cerut bani ca sa fac si eu un MBA. De fiecare data imi dadea salutari si explicatii penibile cum ca e greu, ca competitia e dura, ca nu sunt bani…etc. Eu oricum nu prea inghiteam vrajeala ca doar vedeam cat vand si cu ce marje de profit, deci bani erau. Si vine seara aniversara la kickoff event, si al meu sef e invitat pe scena, si primeste doua corporate awards – Lowest OPEX si Best PBT. In traducere libera, cele mai mici cheltuieli operationale, si cel mai mare profit inainte de taxe. El vesel nevoie mare, eu frustrat la maxim. Aceste premii practic confirmau ca el, desi nu il obliga nimeni, facea economii la sange si ne trata ca niste sclavi, doar ca sa iasa pe scena si sa fie vazut. Economisea 5 lei din banii corporatiei, fara sa ii ceara nimeni asta, doar doar l-o remarca si pe el cineva, si eventual sa ii spuna si un bravo asa ca la magar. Constientizarea mea a fost in momentul ala ca de fapt corporatiile sunt foarte ok. Treaba lor e sa vanda si sa faca profit, e ok asta. Problema de fapt este cand apar sefi prosti, oameni mici, obedienti, ipocriti, mediocri, si fara onoare, care fac exces de zel pentru ca e singura lor sansa sa ii vada si pe ei cineva. Din pacate sunt multi din astia. Daca ai noroc de unul, singura sansa e sa il confrunti si/sau sa fugi de el. Eu l-am confruntat pe al meu pana a venit si m-a dat afara, si tare bine a fost 😊.

---

Revenind la pretenul meu, discutia era ceva mai larga, despre ce anume te tine tare si centrat cand ai provocari serioase in viata, si el a afirmat ceva de genul: “bai uite eu dupa 10 ani de lucru cu mine insumi pot sa spun ca imi e foarte clar cine sunt, si ca m-am acceptat complet asa cum sunt… ”

Apoi a dezvoltat un pic: << Aveam 38 de ani si eram la o petrecere corporate unde luasem mai multe premii. La un moment dat un coleg probabil usor invidios mi-a zis “ba macar stai si tu pe scena toata seara, eu nu inteleg de ce mai cobori….” Era intr-un moment al vietii mele cand aparent aveam lumea la picioarele mele: adica job bun, brand personal bun in corporatie si maxima recunoastere a meritelor mele, acasa bine nevasta frumoasa , 2 copii frumosi. Si totusi exact in seara aia si in momentul ala am realizat ca nu sunt fericit, ca nu prea sunt sigur cine sunt si ce e cu mine… Ala a fost momentul cand am inceput sa ma caut si sa lucrez cu mine… Eu la un moment dat am uitat complet de mine, luasem un credit pentru apartamentul in care stau, am inceput sa trag ca nebunul sa platesc rate, si nu m-am mai ingrijit deloc, am trait doar in minte, nu m-am mai ocupat si de suflet si de spirit… >>

Ce mi-a atras mie atentia, si de asta am vrut sa scriu povestea lui, este durata de timp, calatoria lui – 10 ani de cautare si lucru cu sine; Nu e nici mult nici putin, dar cred ca arata determinare si seriozitate;

Pe de alta parte, ma intriga intotdeauna cand vad in jurul meu oameni care au provocari si sufera, dar nu au determinare, disciplina si motivatie sa inceapa sa se repare. Si eventual cauta scurtaturi si formule magice, care evident ca nu exista. Hai sa ne uitam cam cate sute de mii de oameni merg anual la Sfanta Parascheva si la Arsenie Boca, ca sa le repare sfintii vietile; Se schimba ceva cu asta?? NU! Si totusi oamenii fac in continuare aceleasi lucruri, sperand la rezultate diferite…

---

Trezirea by GPT. Definitie :)

Trezirea spirituală este un proces profund de transformare interioară care implică o schimbare în percepția asupra sinelui, a vieții și a lumii din jur. Aceasta este adesea descrisă ca o trezire a conștiinței către o realitate mai largă, dincolo de limitele ego-ului sau ale identității personale obișnuite. Iată câteva elemente centrale ale trezirii spirituale:

1.      Conștientizarea Sinelui Superior: Persoana începe să perceapă existența unui sine mai profund sau a unei conștiințe superioare, care transcende gândurile și emoțiile zilnice. În loc de a se identifica complet cu mintea și corpul, persoana începe să se vadă ca o parte a unei conștiințe universale.

2.      Sentimentul de Interconectare: Se dezvoltă un sentiment puternic de unitate cu tot ceea ce există, o conștientizare că toate ființele și fenomenele sunt interconectate. Aceasta poate duce la o creștere a empatiei, a compasiunii și a iubirii necondiționate pentru ceilalți.

3.      Schimbarea Valorilor și a Priorităților: După o trezire spirituală, mulți oameni constată că valorile lor se schimbă. Prioritățile materialiste, succesul exterior sau competiția pot deveni mai puțin importante, în timp ce creșterea personală, pacea interioară și contribuția la binele general capătă o mai mare însemnătate.

4.      Transformare Emoțională și Mentală: Persoana poate experimenta o eliberare de vechi tipare de gândire și comportament, inclusiv frici, anxietăți sau traume din trecut. De asemenea, poate să apară un sentiment de pace profundă și claritate mentală.

5.      Explorarea Spirituală și Căutarea Adevărului: Trezirea spirituală aduce de multe ori un impuls puternic către căutarea înțelesului vieții și a adevărurilor spirituale. Persoana poate deveni interesată de practici spirituale precum meditația, yoga, rugăciunea sau studiul învățăturilor filosofice și mistice.

Acest proces poate fi gradual și subtil sau poate apărea brusc, adesea în urma unor experiențe intense, cum ar fi o criză personală, o pierdere, o experiență mistică sau o căutare profundă a sensului vieții. Pentru fiecare persoană, trezirea spirituală este unică și poate varia în intensitate și durată.

---

Despre trezire

Trezirea e o chestie tare ciudata, pentru ca nu stii niciodata cand si cum apare, si are un milion de fete. Poate sa apara ca o provocare legata de sanatate, ca o depresie puternica, la vreun divort, sau ca la pretenul meu, ca o constientizare a faptului ca nu esti fericit si nu stii ce e cu tine. Sau ca o criza in familie, cineva iubit se imbolnaveste, si incepi sa iti pui intrebari…

Eu pot spune despre mine ca nu am experimentat asa ceva, probabil ca oi fi si eu un mic Sadhguru, m-am nascut gata trezit 😊. Sau mai degraba, cred ca am experimentat mai multe treziri, dar mai mici, asa incat le-am dus pe picioare si nu s-au manifestat ca si crize puternice. Cred ca undeva in zona asta e raspunsul si intelegerea a ceea ce inseamna “trezire”. Viata poti sa o joci stand atat cat poti in zona de confort, iti gasesti un job decent, iti cumperi un caine sau o pisica sa il plimbi in parc, si gata, all god. Sau nu! Sau poti sa o joci la maxim, asumandu-ti riscuri si expunandu-te la experiente generatoare de suferinta si frustrare, dar care te fac mai puternic. Si devenind mai puternic, duci din ce in ce mai usor orice provocare apare. In momentul cand te implici serios intr-o relatie, frustrarea si suferinta sunt incluse. Toti cei 4 copii ai nostri ne-au purtat prin diverse experiente puternice de frica si suferinta si frustrare si multe altele. In general viata e un joc cu de toate, e fals sa te astepti sa fie numai lapte si miere. Ce pot spune din propria mea experienta, o viata buna si frumoasa e o viata grea. Ca la un meci de fotbal, dai gol si invingi, dar mai iei un shut in gura si iti sar doi dinti, iti mai rupi un picior, iti mai spargi capul. Dar la sfarsit esti multumit si fericit si te simti implinit. Daca incerci sa stai in zona de confort si sa le faci pe toate perfect, e reteta sigura de fail.

Daca stau sa ma uit la definitia lui GPT de mai sus, la mine intai a aparut interconectarea. Am inceput sa am respect pentru tot ce inseamna viata, nu mai omor gandaci, nu mai rup plante. Dupa aia a fost schimbarea valorilor, asta a durat ani de zile si inca este ongoing. Si este pe undeva si Transformarea Emotionala, cred ca asta a mers in paralel cu schimbarea de valori. Cu sinele superior inca nu m-am intalnit, dar imi las spatiu pentru anii urmatori, poate imi dau ceva vacanta sabatica si ajung pe la vreun templu prin Tibet, sa il caut 😊.

---

Explorarea spirituala.

Aici din pacate este o enorma confuzie in societate. Cum aduci vorba de spiritualitate, gata reject lumea fuge, ca e despre popi si biserica si religie!! Totally WRONG! Spiritualitatea nu este altceva decat evolutie, intelegere si cautarea unui sens mai profund al vietii. Intr-un fel intelegi viata la 18 ani si altfel la 30. Drumul de la 18 la 30 nu e altceva decat o evolutie spirituala, incepi sa te prinzi de unele chestii. Fiecare se prinde dupa propriul lui apetit. Poate esti un tip mai simplu si relaxat, si iti place sa dai cu capul in gard de fiecare data cad ai nevoie sa inveti o lectie, sau poate esti mai avid de cunoastere, si atunci incepi sa citesti intens pe toti guru lumii asteia, te duci la muntele Athos, sau in Egipt sa faci o meditatie in piramida pe luna plina, sau iti gasesti un duhovnic cu har pe la vreo manastire, sa te indrume, si tot asa. Fiecare are drumul lui, important e sa continui sa cauti si sa nu te opresti.

Acceptarea de sine

In procesul asta de cautare spirituala, la un moment dat apare si Acceptarea de sine. Devii mai intelept si nu iti mai pasa de ce cred sau spun altii, nu mai vrei sa fii altcineva decat esti. Nu mai joci roluri, nu mai porti masti. Nu mai faci frumos ca sa te accepte altii. Incepi sa ai putere interioara si sa ii refuzi si sa confrunti pe cei din jurul tau. Creste nivelul de asertivitate. Faci tot mai putin ce vor altii, sau ce se cuvine, si tot mai mult ce vrei tu, cand vrei tu, dupa cum ai chef. E frumos sa ajungi la nivelul asta de putere interioara.

Despre terapie si alte scurtaturi.

“ Da ma sunt ok merg la terapie…” Cam asta e genul de raspuns care l-am primit ultima oara, cand am intrebat o prietena “Ce faci ca sa rezolvi situatia nasoala in care te afli ??” Eu nu am fost niciodata la terapie, dar cred ca pot sa imi inchipui cam despre ce e vorba. Acolo ai de a face cu un psiholog terapeut, care a invatat in facultate, si eventual si dupa, cate ceva despre mecanismele mintii, si care te poate ajuta, cand esti in rahat pana peste cap, sa ridici un pic capul deasupra si sa poti sa respiri. Insa dupa asta, conteaza mult mai mult ce faci tu. Si din pacate, si in zona asta, a provocarilor in zona de minte, emotii, suflet, spirit, oamenii trateaza simptome si nu cauze, si cauta scurtaturi. Cand esti defect, solutiile sunt intotdeauna in interior, si acolo trebuie cautate. NU in exterior. Poti sa te minti pe tine sa sa mergi 3 ani la terapie, ca doar ala nu e prost sa te refuze, o sa iti ia banii si o sa te mangaie, poate te si repara, dar e la noroc. Cand ai probleme si dezechilibre, cauzele sunt putine. O data sunt programele si traumele din cap. Tre sa inveti sa le descoperi, sa ierti ce e de iertat, si apoi sa faci curat. Apoi e corpul, templul sufletului. Alimentatie corecta, sport, hidratare, respiratie. Dupa aia, disciplina si echilibru. Le faci pe astea si esti as good as new. Numai ca nu e usor 😊

---

Concluzii. Sau call to action :)

Sper ca v-am dat idei si inspiratie, asa ca va incurajez sa va apucati de treaba. Adica de cautat. In interior! Daca nu stiti cum se face, ma puteti intreba, si pot incerca sa va ajut.

Pace si iubire va doresc!