Grauntele Fericirii (ni#93)
Fericirea NU este Placere
Recent am citit o carte buna a lui Omraam Aivanhov – Grauntele Fericirii. Pentru ca asta cautam cu totii tot timpul, Fericirea. Asa ca hai sa vedem ce ne spune Aivanhov despre Fericire.
Fericirea – O inzestrare ce trebuie educata.
Oamenii vin pe pamant cu anumite nazuinte: nevoia de a iubi si a fi iubiti, nevoia de a cunoaste, nevoia de a crea, iar implinirea acestor nazuinte poarta numele de fericire. Pentru a putea realiza toate aceste aspiratii, este nevoie de o lunga perioada de studiu, sub indrumarea unui mentor invatator, care le arata calea adevaratei iubiri, intelegeri si creatii. Toti oamenii isi doresc fericirea, dar nu isi inchipuie ca pentru a o obtine este nevoie de o munca si de o disciplina de urmat. Din moment ce au venit pe pamant, si mananca, beau, dorm, isi castiga existenta si au copii, ei isi inchipuie ca trebuie sa fie fericiti.
Dar oare nu fac si animalele la fel, nu au aproape aceleasi obiceiuri?
Pentru a fi fericit, exista anumite lucruri de facut, si altele ce nu trebuie facute! Fericirea este o inzestrare ce trebuie educata. Daca nu o educam, nu obtinem nimic. Este la fel ca si in cazul talentelor artistice: persoanele cele mai dotate pentru muzica sau pictura, nu ar realiza nimic daca nu ar lucra zilnic cu ardoare ca sa cultive aceste inzestrari.
Daca va doriti fericirea, nu trebuie sa ramaneti inactivi, incepeti sa cautati elementele care va vor permite sa o alimentati. Aceste elemente apartin lumii divine, si atunci cand le veti gasi, veti poseda o mai buna intelegere a lucrurilor, si veti avea in sfarsit puterea de a actiona si de a implini.
[ Ca nu nu existe confuzie, Lumea Divina nu este altceva decat lumea mea si a ta, o lume traita intr-o stare de constiinta inalta, cu pace, acceptare, iubire. Elementele de care spune Aivanhov nu sunt altceva decat acele niveluri de constiinta aflate peste nivelul 200 in piramida lui Hawkins, incepand de la Curaj in sus.]
Fericirea nu inseamna placere.
Nevoia de a gasi fericirea este profund inscrisa in fiinta umana, si tocmai aceasta nevoie stimuleaza si conduce omul. Chiar daca, functie de propriul temperament, omul considera aceasta fericire sub forme diferite, ea ii apare indeosebi sub forma placerii, fiindca fericirea nu este niciodata separata de placere si majoritatea oamenilor o confunda pe una cu cealalta. Atunci cand observam cata energie depun oamenii ca sa se avante in activitati ce le ofera placere, este evident faptul ca, daca fericirea ar fi fost sinonima placerii, intreaga lume ar fi plutit intr-o deplina fericire. Dar, contrariul este mai degraba cel care se exprima: oamenii isi gasesc adesea placerea acolo unde isi afla si nenorocirea. Placerea este o senzatie agreabila de moment, care te face sa crezi ca, prelungind-o cat mai mult timp posibil, vei fi fericit. Ei bine, nu! De ce? Pentru ca aceste activitati ce iti aduc rapid placere, nu se situeaza pe un plan foarte inalt. Ele nu ating decat corpul fizic, poate inima si putin intelectul. Ori, nu putem fi fericiti atunci cand cautam sa satisfacem doar corpul fizic, inima si intelectul, fiindca acestea sunt satisfactii partiale sau trecatoare. Fericirea nu este o senzatie de moment, si priveste totalitatea fiintei.
Desigur, eu nu spun ca trebuie sa ne lipsim de toate placerile si satisfactiile, ar fi ceva prostesc. Natura este cea care ii impinge pe oameni sa caute placerea, altfel viata si-ar pierde savoarea si sensul, ar deveni monotona. Placerea este cea care insufleteste si da culoare existentei. Trebuie numai sa nu o punem pe primul plan si sa ne facem din ea un scop in viata.
Deci, Fericirea NU inseamna placere. Cat despre aceia care simt ca implinirea, fericirea pe care le cauta, sunt in alta parte, si doresc sa le gaseasca, ei trebuie ajutati. Trebuie sa le spunem: “Fericirea, adevarata fericire, este foarte greu de obtinut, dar nu este un lucru imposibil. Este nevoie de multa munca, vointa, si mai ales de mult discernamant. Fericirea trebuie cautata in afara cararilor batute, in afara placerii!”
Fericirea se gaseste in munca.
Unde se afla adevaratul pericol pentru un alcoolic? In alcool? NU, in capul sau! De ce? Pentru ca el judeca lucrurile numai dupa placerea clipei. Pentru moment el bea, se simte bine, si trage concluzia ca asa va fi mereu. Tocmai aici este gresela. Pe o perioada mai lunga de timp, placerea conduce la ruina. Si atunci, daca nu placerea, cine ne poate face fericiti? Munca, munca cu sinele!
A inlocui placerea cu munca inseamna a inlocui o activitate obisnuita, egoista, cu o activitate mai nobila, mai generoasa, ce ne largeste constiinta si declanseaza in fiinta noastra noi posibilitati. Nu se pune problema sa ne lipsim de placere, dar pur si simplu, sa nu o punem pe primul plan ca scop al existentei, fiindca ea ne slabeste, ne saraceste.
Acela care cauta placerea inainte de orice, se poarta ca un om care, datorita frigului iernii, foloseste sa se incalzeasca toate obiectele de lemn din casa: usile, ferestrele, paturile, dulapurile.. Dupa un timp, nu ii mai ramane nimic. La fel se intampla si cu cel ce se lasa condus de placere: tot ceea ce traieste ca emotii, senzatii, ii consuma incet-incet rezervele. Aceia care cauta cu orice pret placerea, trebuie sa stie dinainte ce ii asteapta: saracia si obsesia, intunecarea constiintei, fiindca nu vor putea cunoaste comorile sufletului si ale spiritului, ci numai ce se intampla in stomac, in burta sau mai jos.
Placerea senzuala este la inceput agreabila, desigur, dar ea va va distruge treptat. Dimpotriva, munca este suparatoare la inceput, dar pe masura ce timpul trece devii rezistent, bogat si fericit. Ai deci interesul sa consideri munca ca scop al vietii tale, adica sa faci in asa fel ca fiecare moment al zilei sa devina o noua ocazie de a progresa pe calea stapanirii de sine, a armoniei, a luminii. Si vei vedea ca in aceasta munca vei gusta intr-o zi cele mai mari placeri.
Definitia Fericirii by GPT
Fericirea e un concept complex, care poate fi privit din mai multe unghiuri:
Biologic: înseamnă o stare a creierului și corpului marcată de secreția unor neurotransmițători și hormoni precum dopamina, serotonina, oxitocina și endorfinele. Ele generează senzații de plăcere, liniște, siguranță și vitalitate.
Psihologic: este o stare subiectivă de bine, satisfacție și împlinire. Poate fi de tip hedonic (plăcere, bucurii imediate) sau eudaimonic (sens, scop, realizare pe termen lung).
Filosofic: tradițiile variază. Aristotel considera fericirea (eudaimonia) drept scopul suprem al vieții, obținut prin virtute și actualizarea potențialului. Epicur o vedea ca lipsa durerii și cultivarea plăcerilor simple. În budism, fericirea e văzută ca eliberare de suferință prin înțelegere și compasiune.
Social: uneori, fericirea este legată de conexiuni autentice, iubire, prietenie, sentimentul de apartenență.
Spiritual: multe tradiții o identifică cu pacea interioară, iluminarea sau uniunea cu ceva mai mare decât sinele.
Pe scurt, fericirea nu e un „obiect” care se obține, ci un proces dinamic, o experiență care apare când există echilibru între corp, minte, relații și sensul vieții.
Coach Carter – Fericirea se gaseste in munca, reguli, disciplina
Aseara am vazut un film superb pe Netflix – Coach Carter, cu Samuel Jackson, intr-unul din cele mai bune roluri ale sale, dupa cum spun criticii de film. Foarte pe scurt, Carter vine sa preia rolul de antrenor al unei echipe de baschet de liceu, cu performante foarte slabe, si facuta din smekerasi de cartier tupeisti. Si de aici incepe o suma intreaga de lectii valoroase. Carter introduce ideea de Respect. Li se adreseaza elevilor cu “Sir” si le pretinde la fel. Apoi Disciplina. Oricine comenteaza face cate 500 de flotari sau este exclus. Apoi Munca. Acei copii erau intr-o conditie fizica precara, Carter ii pune la munca intensiv, de plecau lesinati de la antrenament, iar la primul meci le seteaza ca unica strategie sa alerge la maxim pana in ultima secunda. Si evident ca ei castiga, pt ca ceilalti erau mai slabi fizic. Tot evident ca atitudinea copiilor se schimba, le creste increderea in sine si nivelul de energie, si devin si un pic aroganti. Iar Carter le spune despre Smerenie, sa munceasca mult si sa isi vada de treaba fiecare. Apoi vine cu ideea de Etica si Caracter. Le cere elevilor sa nu mai raspunda jignirilor adresate de membrii echipei adverse, sa fie ei mai buni si mai etici si mai seriosi, sa isi vada de treaba, si sa nu se coboare la nivelul jos al celorlalti. Apoi vine cu pretentii de rezultate bune la scoala, si incepe sa le spuna la acei copii sarmani ca pot merge la facultate si sa joace in liga universitara. Si ca cine nu vine cu note bune de la scoala, NU mai are dreptul sa joace in meciuri, doar se antreneaza cu echipa si atat…
Filmul este de la un cap la altul o ilustrare a faptului ca Fericirea poate fi gasita prin munca si disciplina…
Call to action
Daca tot se termina vara, si probabil ati cam terminat cu placerile si concediile, puteti incerca sa incepeti sa va educati abilitatea de a cauta si gasi Fericirea :)
Pace si Iubire sa aveti!