Despre Schimbare (NI#67)
Sau cum sa il asculti pe Dumnezeu - Mahalia Jackson
Va spuneam mai demult ca am vazut pe HBO un film foarte tare despre Mahalia Jackson. E acolo un dialog foarte tare, intre Mahalia si Martin Luther King, cu care era prietena, si la a carui inmormantare ea a cantat, drept omagiu. Discutia are loc intr-un moment in care Mahalia simtea ca ii este greu in viata ei, si se simtea dezorientata… Discutia e cam asa:
Mahalia: Cum ne pastram credinta in vremuri atat de grele?
Martin: Credinta nu e ceva ce pastrezi; Lucrurile cele mai importante pentru noi sunt invizibile: Libertatea, Speranta, Iubirea, Dumnezeu; Toate sunt idei bazate pe credinta; Sa traiesti necesita credinta, fie ca accepti, fie ca nu; Marea intrebare nu este daca sa credem sau nu, ci ce sa credem!
…
Mahalia: Am fost atat de ocupata sa cant gospel, incat am uitat cum sa traiesc; Ma rog in fiecare zi…
Martin: Te rogi, dar de ascultat asculti?? Mai poti sa auzi ce spune El??
Chestia asta cu “ascultatul” m-a lovit foarte tare pe mine. Pentru ca realmente in functie de cat de bine asculti, ai usurinta si calitate in viata, sau din contra, simti tot timpul greutate si dificultate…
Cand vine vorba de Dumnezeu si de credinta, in jurul nostru domneste o imensa confuzie. Pentru ca majoritatea covarsitoare a oamenilor asociaza aceste doua concepte cu religia si practica religioasa, cu biserica si cu popii. Iar cine respinge biserica si popii, din motive evidente, respinge la pachet si ideea de Dumezeu si de credinta. Din pacate…
Am mai spus, Dumnezeul tau si credinta ta inseamna ce ai reusit tu sa intelegi cu mintea ta, despre ce este si cum functioneaza universul, care sunt regulile si principiile lui, si despre cum de ai aparut si tu pe lumea asta si care e treaba ta pe aici… Intelegerea asta poate sa apara pe baza unor viziuni si revelatii, pe baza unor discutii filosofice cu oameni iluminati, sau, ca in cazul meu – pe baza citirii multor carti scrise de diversi invatatori spirituali, cum ar fi Alberto Villoldo, care mi-a inspirat titlul acestui newsletter al meu – Neurostiinta Iluminarii. Pe baza efortului de a intelege mai mult si mai in profunzime…
Ascultatul de Dumnezeu inseamna sa te straduiesti sa fii foarte prezent in viata ta, in fiecare moment. Inseamna sa traiesti exact pe dos fata de cum traiesc azi 99% din oameni: trezit dimineata, lasat copilul la scoala, alergat la birou, baut cafeaua din mers, mancat pranzul in fuga ca robotul, pe pilot automat, mancare proasta de la Glovo, ceva treaba, fugit seara acasa, ceva housekeeping sau poate un film in oras, si a doua zi de la cap. Stilul asta de viata te face praf si te duce foarte departe de Dumnezeu, pana cand iti pierzi complet busola.
Chiar recent am vazut pe undeva o definitie a luxului, astazi, data de Tim Ferris: “ Pentru mine, azi, luxul inseamna sa nu fiu nevoit sa ma grabesc ” (Luxury, to me, is feeling unrushed)
Si cam asta e povestea. In goana asta turbata dupa multi bani si jucarii asa zise de lux, si siguranta, ignoram ce ne spune Dumnezeu, adica corpul nostru de exemplu. Hawkins povesteste in “Putere versus Forta” despre kinesiologie, si despre capacitatea corpului nostru de a recunoaste adevarul si falsitatea. Si cand iti bati joc de el, corpul incepe sa dea semnale, te mai doare cate ceva… Dar noi nu ascultam, ca suntem grabiti si avem treaba, si ce facem? Pai mai luam o pastila doua, si mergem la medic, sa tratam simptome, nu cauze, sa ne mai peticim un pic…
Una din cele mai mari minciuni pe care o vad la tot pasul, si care ne duce grav in “lipsa de ascultare” este aia cu “facem pentru copii, sa le fie lor bine…” Am destui prieteni ai caror copii au studiat pe la Londra sau in USA pe la diverse scoli. Numai ca unii din ei stau pe niste sute de mii sau milioane de eur, si pt ei e normal si natural sa faca asta, iar altii traiesc din salariu si se rup in paishpe ca sa plateasca scoala copilului 30k eur pe an; Si cand faci treaba asta dintr-o energie negativa, dintr-un spatiu al fricii si frustrarii, ceva de genul “las sa faca copilul ca eu nu am avut posibilitatea…”, asta e o imensa minciuna si greseala. Tot ce faci din frica e toxic. Si oricum, nu e treaba ta ce o sa faca sau ce o sa fie copilul tau, el are drumul lui , destinul lui, si e cam arogant sa te crezi tu Dumnezeu si sa iti inchipui ca daca ii platesti un MBA la Londra, si un apartament, gata, e rezolvat in viata! De fapt, cea mai mare si importanta nevoie a unui copil este sa aiba parinti sanatosi la cap si cu o relatie de cuplu buna, sanatoasa emotional, si cu destul timp liber sa ii acorde atentie si sa vorbeasca cu el. Iar daca tu stai in frica zi de zi, ca vai, nu apuci sa faci destui bani sa ii cumperi casa la copil, asta e profund gresit! Te intoxici pe tine si tot ce e in jurul tau, si nu mai poti sa “asculti” nimic din ce iti zice Dumnezeu…
Mai este o dimensiune importanta a “ascultarii”. Si anume aia de a accepta in pace si fara frica schimbarea care vine peste tine, si a nu i te impotrivi. Pentru ca schimbarea si evolutia sunt de fapt starea noastra naturala si a universului, iar daca lasam ego-ul, care vrea siguranta, sa se impotriveasca schimbarii si evolutiei noastre, ajungem inevitabil in colaps.
In iulie 2014 eram the guru. Sef la multinationala la Acer. Job lejer, salariu mare, ego la fel de mare, diverse beneficii. Dar total frustrat si sictirit si demotivat. Stateam pe jobul ala doar din inertie si confort, nu mai era nici o placere si nici un challenge. Un sef mega idiot, obtuz si fricos, baiat de excel, nu vanduse ceva in viata lui. O data pe luna – DRM (demand review meeting) cu seful. Dadeam bine cu vaselina la gaoz, dupa care sesiune intensa de fecundatie: Ca de ce ai forecastat 4000 de laptops la EMAG si ai facturat doar 3800?? Si alte cretinisme din astea…
Si apoi asa brusc intr-o zi vine la Bucuresti in vizita neanuntata, si ma da afara. Fara nici un fel de explicatii. Uite hartiile, semneaza, iti dau 3 salarii, pa! Si eu plec acasa fericit ca am scapat din rahat. Acasa aveam 3 copii, si pe al 4-lea in productie la acel moment, avea 6 luni in burtica la mamica. Deci aparent, aveam motive sa ma impotrivesc, sau sa imi fie frica. Mi-am facut o socoteala rapida, de genul, o usa inchisa pe o parte se deschide pe cealalta, asa ca hai sa vedem ce altceva e posibil. Pe langa mine, niste preteni foarte buni ma sfatuiau de bine: ba ca esti prost, ca daca ai stat 9 ani in pozitie de top management da-i in judecata, ca tre sa iti dea 2 salarii pt fiecare an stat…etc. Realitatea este ca daca vroiam sa ma opun si sa le fac mizerii, aveam destule parghii si puteam sa o fac. Dar am preferat sa le spun si eu pa si sa plec rapid mai departe.
Si aici intervine iar ascultarea de Dumnezeu. Cand El vine si iti da un branci si iti spune – bai fraiere, e cazul sa schimbi directia, nu mai creezi nimic pozitiv pe aici…, e cazul sa il asculti, sa fii prezent, sa stai in reflectie, si sa te intrebi de ce se intampla ceea ce se intampla, si care e mesajul ascuns, ce vrea Universul sa iti transmita. Si sa te lasi dus de val. Sa nu te impotrivesti. Pentru ca intotdeauna schimbarea e buna, chiar daca poate sa fie foarte grea. Pentru mine a fost extraordinar de bine atunci, am iesit dintr-o industrie care chiar in perioada aia isi atinsese limitele de profitabilitate, si a ramas destul de trista si in presiune si pe bani putini, si am avut de atunci foarte multe oportunitati si proiecte frumoase… Deci, cand schimbarea vine, nu incerca sa te intorci inapoi unde ai mai fost, doar pt ca acolo era cald si bine, si aveai impresia ca esti in control. E o mare minciuna asta!
Omul este facut sa fie creator, si daca nu mai creezi nimic, blochezi toata energia care curge prin tine, si nu are cum sa iti fie bine…
Long story short, cum e cu ascultarea de Dumnezeu?
Pai, dupa cum am vazut la Mahalia, degeaba te rogi, daca nu asculti! Adica, eventual, de sfanta duminica mergi la slujba la sfanta biserica, doar pt ca asa te-a invatat bunica cand erai mic, dar fara sa ai tu vreo mare convingere ca te ajuta la ceva asta. Si apoi de lunea hai rapid la munca sa facem multi bani, ca trebe concediu neaparat la ski la Val Gardena, ca asa pune lumea buna pe Insta…
Ascultare inseamna sa reduci cat de mult poti viteza, sa iti lasi cat mai mult spatiu pentru ingrijit corpul si sufletul, sa mai citesti o carte buna, sa mai mergi la un teatru, la un film bun, si neaparat sa ai si sesiuni de stat degeaba, in parc pe banca sa asculti pasarelele cum ciripesc, si sa te acordezi la frecventa universului. Si apoi totul devine mult mai simplu si mai usor…
Ascultare inseamna sa iti dai ragaz sa te bucuri de o floare, sau de mirosul de mucegai din padure. Ilustrez cu poze facute de mine in diverse sesiuni de ascultare :)
Pace si iubire va doresc!
Te citesc pentru prima data si rezonez mult cu ce ai postat. O zi frumoasa ☀️