C-asa-i in Tenis
Despre manifestarile perverse ale mintii, si comportamentele asociate...
Zilele trecute am fost la un meci de tenis cu niste prieteni. Eu sunt cumva in rol de joker in echipa lor, ei au un balon inchiriat, cand cineva din echipa de 4 nu poate sa vina, ma suna pe mine si ma invita; Deci, joc destul de rar, nivelul meu de performanta e destul de scazut, aia e. Joc de obicei in echipa cu Ionut, un prieten bun, care are un nivel de joc semnificativ mai bun decat mine. La meciul respectiv, nu stiu de ce, am fost mai pe lene, mintea imi zbura aiurea la tot felul de chestii, nu am stat foarte concentrat, ba mai degraba am stat si am observat detasat ce se intampla…
Abordarea noastra la modul general e ca venim sa ne miscam si sa ne relaxam, sa ne distram, nu e nici o miza in mod real, nu contreaza cine castiga. Asta cel putin teoretic. Practic, normal ca iti doresti sa castigi si joci cat de bine poti tu, in contextul dat. Si tot practic, am observat de mult timp, se intampla exact cum scrie la carte - adversarul cel mai mare nu este de cealalta parte a fileului, este propria ta minte. Ea sta in calea performantei tale maxime.
Stateam si observam in seara asta, Ionut, pentru ca este mai bun ca mine, si este si foarte determinat sa progreseze, alearga de rupe, si face destul de mult si treaba mea. Mai mult sau mai putin inconstient, isi asuma foarte mult din meci, eventual vrea sa il castige el singur… La un moment dat stateam si asteptam o serva pe linia de fund, a venit, am returnat mingea, si apoi adversarul a returnat din nou, aproximativ pe linia de centru, dar totusi clar in jumatatea mea de teren, deci era treaba mea sa lupt pentru mingea aia. Si totusi, nici macar nu am reactionat, Ionut statea si se uita si el la mine, si aia a fost, am pierdut acea minge, am continuat jocul relaxat. Iar eu in mintea mea exact in momentul ala am avut o constientizare despre ce se intampla de fapt acolo, si am tot reflectat in continuare la ce faceam noi acolo, si evident ca am pierdut masiv :), pentru ca nu am stat concentrat pe joc. Mi-a ramas in minte intrebarea - De ce nu am reactionat eu la mingea care a venit la mine in teren?
Eu joc tenis in echipa cu Ionut de multi ani, si in timp, cumva cred ca in mod inconstient, am devenit mai pasiv si neimplicat, si am inceput sa ii las lui spatiu sa joace si sa se lupte pentru toate mingiile care vrea sa le castige… Si asta doar pentru ca il vad ca se implica mai mult ca mine, alearga si se lupta mai mult ca mine, isi doreste sa castige mai mult ca mine… Strict in ipostaza asta de coechipieri la tenis, el este mai dominant si eu mai pasiv, si asta pentru ca energia foarte multa si intensa pe care el o pune in joc, pe mine inconstient ma intimideaza… In mintea mea apare o judecata de tipul: “decat sa incerc eu si poate sa pierd, mai bine il las pe el…”
Ideea este ca, in situatiile de colaborare intre doi oameni, fie ca joaca un meci de tenis, sau sunt parteneri in cuplu, sau sunt in business in pozitie sef-subaltern, nu exista situatii de echilibru, intotdeauna unul munceste mai mult, altul mai putin…
Vad frecvent antreprenori sau manageri, care se plang de oamenii din echipele lor: “bai, nimic nu fac astia…trebuie impinsi tot timpul…”; Si in cupluri e la fel, unul din doi clar se plange… “bai numai eu spal vasele, eu duc gunoiul…etc…” De cel mai multe ori, cel care se plange de o astfel de situatie, este chiar creatorul ei, desi nu e deloc constient de asta!
Acum mai multi ani am citit o chestie misto intr-o carte buna de business, contextul era de management si delegare, si zicea asa:
“Once you know about a problem, you own it! My advice: don’t ask!”
Adica, atunci cand vrei sa le faci tu pe toate, eventual pentru ca numai tu le faci bine, altii nu stiu/nu pot la fel de bine ca tine, cei de langa tine se dau un pas in spate, si te lasa sa muncesti si sa te implici, pana obosesti si iti iese pe nas… Si apoi spui ca ceilalti sunt lenesi si nu vor sa munceasca…
Cum putem sa aplicam lectiile din tenis in business?
Am prieten, mai tanar ca mine, are aproape 40 de ani, baiat destept, familie frumoasa, afacere de succes in IT. Vorbeam cu el acum ceva vreme, si imi zice: “… bai daca nu ma duc eu la birou sa dau task-uri, nu merge treaba..” Aici apare conflictul intotdeauna in business - dorinta de crestere versus nevoia de control. Chiar ma gandeam sa il intreb ceva de genul - auzi dragule, dar ce crezi, afacerile care au 2-3 sute de angajati, crezi ca sta owner-ul sa dea taskuri la fiecare angajat?
Ideea e ca niciodata un angajat nu poate sa aiba nivelul de angajament si implicare al patronului, insa e ok atat cat are. Ca si proprietar de afacere, faci tot ce poti sa construiesti un mix de motivare optim, format din salariu/beneficii + mediu de lucru placut si autonomie operationala, si asta e tot. Mai departe trebuie sa lasi spatiu la oameni sa lucreze, cat de bine pot ei, si sa si greseasca, fara micromanagement si implicare excesiva. Pentru ca, dupa cum am aratat mai sus, daca punem prea multa energie intr-o treaba, energia asta de fapt intimideaza oamenii si duce la inactiune si lipsa de asumare; Apare clasica delegare inversa, in sus - “ lasa ca il lasam pe shefu’ sa faca treaba, ca el stie cel mai bine…”
Un pic de teorie - despre Jocul Interior
„The Inner Game of Tennis” – de W. Timothy Gallwey
Cartea lui Timothy Gallwey nu e doar despre tenis — e despre modul în care mintea afectează performanța în orice activitate. Gallwey explică că adevărata competiție nu este cu adversarul, ci cu propriile tipare mentale care ne sabotează succesul.
1. Două „Ego”-uri în joc. Gallwey identifică două părți în interiorul fiecărui jucător:
Self 1 (Mintea critică)
Zona gânditoare, care judecă, compară, controlează: „Nu fiți tensionat! Lovitura trebuie mai precisă!”Self 2 (Mintea executantă)
Corpul/intenția naturală care știe să execute mișcarea fără intervenție excesivă.
Când Self 1 critică sau interferează prea mult, Self 2 nu poate performa liber.
➡️ Succesul vine din a reduce interferența Self 1 și din a avea încredere în Self 2.
Call to action
Ideea simpla, si poate contraintuitiva, este ca putem face o treaba mai bine si putem avea rezultate mai bune fiind si lucrand relaxati, ca si cum de fapt nu ar fi nici o miza, si nu incordati si crispati…
Pace si iubire va doresc!
Exact asa 😀