Nu am mai scris de ceva vreme, pentru ca nu prea am avut dispozitia interioara necesara sa stau sa ascult muzele, si nici nu am simtit presiunea aia interioara de a spune ceva; Tot ce vad in jurul meu este din categoria „toate-s vechi si noua toate”... As putea sa scriu si despre politica sau alte chestii care se intampla prin jurul nostru, dar nu consider ca asta ar putea aduce o reala contributie pozitiva in univers, asa ca prefer sa nu o fac...
Si totusi, o chestie la care am discutat-o recent cu un prieten, si la care am fost nevoit sa reflectez un pic, ca sa imi clarific perspectiva, simt nevoia sa o impartasesc cu voi.
Recent am sarbatorit impreuna cu sotia mea 25 de ani de casatorie. Am fugit un pic de acasa, am facut un pic de plaja la Tuzla, eu am facut si baie in mare la 14 grade apa, a fost super cool. Ne-am simtit foarte bine si ne-am incarcat bateriile. Majoritatea oamenilor apropiati de noi ne-au felicitat la modul clasic, vai ce de realizari aveti, ce familie frumoasa sunteti, ce v-a dat Dumenezeu de toate...etc..etc.. Chestii destul de mult legate de zona materiala, si referioare la ce se vede din afara. Si asta a fost momentul in care chiar mi-am pus intrebarea ce inseamna asta cu adevarat pentru mine. Daca percep valoare din povestea asta de 25 de ani, si daca da, cum si in ce fel.
So, ca sa incep cu zona materiala, ma lasa complet rece. Nu percep nici o valoare in ea. Cand m-am mutat impreuna cu Laura, inainte sa ne casatorim, a fost intr-un apartament de 2 camere inchiriat, destul de infect, plin de chestii vechi si urate, si cu balconul plin de gunoaie si gainatz de porumbei. Dar noi eram foarte fericiti pentru simplul fapt ca puteam fi impreuna. In weekend mergeam si faceam piata impreuna. Totul era super cool. Nu pot afirma ca sunt acum mult mai fericit decat eram atunci, doar pentru faptul ca stau intr-un apartament mult mai scump si luxos echipat, si ca imi fac capucino la expresor DeLonghi in loc sa imi fac cafeaua la un ibric de tabla pe aragaz... La piata tot pe jos merg, desi tin 2 masini de pomana in garaj, pentru ca orasul asta a devenit intre timp mult prea aglomerat ca sa mai merite sa folosesti o masina... Tin minte ca a venit in vizita la noi mama unei prietene bune, care acum locuieste in Canada, si ne-a adus cadou o cratita de aluminiu si o patura veche. I-am multumit si ne-am bucurat, incepeam sa facem avere 😊. Din punctul ala am pornit...
Familie & Copii. Da, sa faci copii e o iniere necesara, daca vrei sa fii un om intreg. Am povestit pe larg despre cele 7 initieri in https://bogdaniftemie.substack.com/p/neurostiinta-iluminarii-32 . Copiii vin sa te expuna la toate fricile posibile, si sa te ajute sa depasesti frica, sa iti apese pe toate butoanele sensibile, si in general, sa te educe, sa te ajute sa evoluezi. Noi daca am facut 4 copii, am fost expusi la toate astea din plin, si inca mai suntem... Numai ca la un moment dat, si asta se cam termina, copiii cresc, devin adulti, intra intr-o relatie, si cam uita de parinti. Scrie si in Biblie, Matei 19:4. Ba chiar, e important sa stii sa iesi elegant din papucii de parinte, si sa iti continui viata frumos, si sa iti lasi si copiii sa aiba propria lor viata. Ok, si dupa ce pleaca copiii de acasa, ce mai faci? Pentru mine copiii au fost multa vreme unul din principalele motoare de motivatie, pana cand au inceput sa ajunga la puberate si sa devina principalul factor de demotivare 😊... Noroc ca am reusit sa ma detasez si de asta... 😊 Ca si concluzie, da, este o mare valoare in a avea copii, dar vine la pachet cu restul; Valoarea asta este in zona cresterii si maturizarii, daca inveti sa te uiti la experientele ce apar si sa iti inveti lectiile din ele, cred ca e bine, este cu plus.
Si, last but not least, relatia noastra de cuplu, in sine. Aici cred ca este cea mai mare valoare. Devenirea noastra. Ceea ce am realizat impreuna, ceea ce am devenit noi, in tot timpul asta. Felul in care ne-am construit unul pe altul, zi de zi, ca sa putem duce la bun sfarsit ceea ce ne-am asumat sa facem impreuna, si sa ne fie bine, sa fie si fun calatoria asta. As putea foarte usor sa spun ca am cea mai incapatanata sotie din lume, care mi-a fecundat timp de 25 de ani neuronii in toate modurile imaginabile. Dar, din moment ce acum scriu relaxat de la mine de acasa, si nu de la spitalul 9 dintr-o rezerva, inseamna ca a fost ceva bun in chestia asta. Si ea poate spune, probabil, ca sunt cel mai psihopat si zgarcit sot, sau ceva similar, dar totusi inca nu a fugit de acasa. Deci, ceva totusi ii place la mine 😊.
Ideea e ca relatia cu sotul/sotia, cred ca e cea mai importanta in viata, dupa aia cu mama. Adica, cand intri intr-o relatie de cuplu, mama cade pe locul 2, si asa e normal sa fie. Cu sotul/sotia, stai zi de zi, este cel mai important partener. Pentru mine este cea mai importanta resursa de sprjin, de feedback, de crestere. Daca imi e greu, ea ma sprijina. Daca am tendinta sa fac tampenii, ii cer un punct de vedere. Daca citim vreo carte buna, povestim, analizam, invatam. Daca avem diverse experiente cu diversi oameni, la fel, analizam impreuna, si iar invatam. Invatarea si evolutia, impreuna, sunt aspectele cheie ale unei relatii sanatoase si frumoase. Daca partenerii evolueaza cu viteze diferite, inevitabil se rupe filmul pe undeva... Invatarea si evolutia alaturi de partenerul de cuplu este permanenta, zi de zi, secunda de secunda. Iar asta, in 10 sau 20 de ani, produce o valoare imensa, inestimabila, daca e sa compari cu a te duce la nu stiu ce seminar de relatii , sau la terapie de cuplu, sau orice altceva. Daca rezisti sa nu ii spargi capul la primele 2-3 incercari, deja esti doctor in anger management, zenul devine starea ta naturala…
Asa ca, daca nu aveti o relatie, este bine sa va faceti una. Cainele sau pisica nu prea te pot ajuta sa evoluezi, sa cresti. (Evident, cresterea si evolutia vin la pachet cu suferinta emotionala, si aia ne sperie…) Daca aveti deja una, investiti si depuneti efort, pentru ca merita, este cel mai de valoare asset al vostru. E povestea aia cu cele 5 limbaje ale iubirii, probabil ca si pe Gpt daca il intrebi, poate sa iti recomande diverse tactici si metode – exact ca in cartile alea populare – 5 secrete si 7 metode sa ... bla bla... Trebuie doar sa vrei, eu aici am incercat sa va conving ca merita efortul... Ilustrez cu poze de la Tuzla, it was really great!
Pace si iubire va doresc!
Multumesc, foarte utila aceasta perspectiva.
❤️❤️❤️❤️❤️❤️❤️❤️ Bogdan&Laura